Scârba care este

Astăzi, vorbeam pe mess cu o persoană apropiată. Îmi povestea despre scârba ce-o cuprinsese la început de săptămână. Nu-i vorba de scârba faţă de un anumit fel de mâncare, ci de acea stare de lehamite care pune stăpânire pe tine la un moment dat. Tot mai mulţi dintre noi simt acest sentiment care te repugnă. Faptul că unul ca Honorius Prigoană candidează pentru Parlament, că ministru finanţelor, Sebastian Vlădescu, e gata să demisioneze în cazul în care se va majora punctul de pensie cu 100 de lei şi vor scade contribuţiile la asigurările de sănătate, sau că Elena Udrea e cap de afiş în presa europeană, e suficient să-ţi trezească sila din când în când. Dar, nu numai asta, ce se întâmplă în judeţul Caraş-Severin şi în municipiul Reşiţa, sunt tot atâtea argumente ce-mi alimentează disconfortul sufletesc. Totul e cenuşiu, şi nu de la anotimpul de afară. Totul e în ceaţă şi nimeni nu ştie când aceasta se va risipi. Totul pare la timpul trecut, iar conjugarea la viitor nu e posibilă. Continuăm să ne hrănim din trecutul imperiului, dar nu punem nimic în locul a ceea ce am distrus cu bună ştiinţă de douăzeci de ani încoace. Unii, mereu aceiaşi, fac sula mare - bani, maşini, proprietăţi -, în timp ce drumurile judeţului sunt vai de mama lor. Nouă ce ne mai rămâne? Bună întrebare! Noroc cu scârba ce ne cuprinde din când în când, semn clar că încă n-am murit.