De la Zavaidoc, la swing

În prima mea tinereţe, petrecerile cu prieteni erau cu totul diferite de cele de azi. Ţin minte că, babacii îmbrăcau hainele cele mai bune - taiorul strâns pe trup sau rochia de mătase care, neaparat, acoperea genunchii şi costumul din tergal, o stofă la modă în vremea aceea -, încălţau pantofii de lac, ele, şi îşi puneau la gât cravata cu elastic. Bărbaţii îşi ungeau părul cu ulei, să semene cu Clark Gable, iar femeile îşi prindeau buclele în spate, după modelul divei Vivien Leigh. Îşi dădeau întâlnire la Grădina de vară a restaurantului unde, în mijlocul ei era amenajat ringul de dans, betonat, iar jur împrejur se aflau mesele şi scaunele confecţionate dintr-un amestec de lemn şi fier forjat. Cu 15 lei mâncau pe săturate, bărbaţii beau bere, iar femeile Cico sau sirop cu sifon rece. Apoi dansau pe muzica lui Gherase Dendrino, Veselovski, Trio Grigoriu şi Malagamba, acompaniamentul muzical fiind apanajul unei formaţii în formatul clasic de la acea vreme: două viori, un ţambal, o broancă şi o guristă. Noi, copiii lor, organizam reuniuni, un fel de discoteci mai primitive, dar numai cu acceptul dirigului şi al directorului şcolii. Ne adunam în sala de sport unde ne aştepta DJ-ul cu sculele lui: un picup şi multe plăci. Magnetofonul a intrat mai târziu în obişnuinţa noastra. Eram înebuniţi după Beatles, Sincron, Mondial şi Phoenix. După "Hey Jude", "Canarul", "Iubire, bibelou de porţelan", "Hei Tramvai", dar şi după "twist", "pinguinul" ori "cea-cea-cea". Pe margine, dascălii erau cu ochii pe noi, ca nu cumva să ne facem de cap. Când se întuneca şi prindeam un moment în care aceştia ieşeau afară la o ţigară, unul dintre noi stingea lumina şi striga cât îl ţineau bojicii: "Pup-o bă! Şi o făceam, căci şi ei îi plăcea. Astăzi, că tot am intrat în Europa, lucrurile s-au schimbat mult. Între altele, întrunirile de odinioară nu se mai numesc reuniuni ci, ceva de genul swing. Adică, sex social distractiv, conform definiţiei postate pe net. Altfel spus, se strâng la un loc două, trei cupluri - dacă sunt mai multe, cu atât mai bine -, şi trec la treabă: soft swinging, swing închis, swing deschis. Fără inhibiţii şi fără prejudecăţi. Un fel de socializare sexuală. Se schimbă partenerii între ei, fără ca cineva să se supere. Nici urmă de gelozie. Dimpotrivă. Unde s-ar fi întâmplat asta acum 40 sau 30 de ani? Numai să fi obsevat că partenerul de viaţă arunca o privire pe stradă altuia, că totul se ducea dracului. Acum, chestiile astea sunt perimate. E bine sau e rău să faci swing? E imoral sau firesc? Simplă fantezie sau necesitate izvorâtă din realităţiile actuale? E greu de spus. Poate, mâine-poimâine, swingeri de azi se vor întreba la fel când odraslele lor vor căuta plăceri trupeşti cu fiinţe de pe altă planetă. Tot aşa cum au făcut-o babacii noştri, fani ai lui Zavaidoc, Lătăreaţa, Ciobăniţa, Gigi Marga şi Luigi Ionescu.