Pe preşedinte îl doare la baston!

De Ziua Unirii, preşedintele a fost huiduit ca pe maidan. La Iaşi şi la Focşani, acolo unde, Cuza era aclamat cu 152 de ani în urmă. Nu mă interesează speculaţiile ce se fac pe seama celor ce ar fi pus la cale scenariul denigrator. Că la origine au fost primarul Nechita, Oprişan de la Vrancea sau pesediştii lui Ponta are mai puţină importanţă pentru ce va consemna istoria. Mai mult, nici măcar nu mi se pare spectaculos această formă de ostilitate arătată de oamenii locului. La câte au de pătimit din cauza lui Băselu, Udrea şi Boc, nimic nu ne mai miră. Altceva, însă, trebuie reţinut: reacţia lui Traian Băsescu pe tot parcursul ceremoniilor. Una de bună-dispoziţie şi de detaşare faţă de cei scandau împotriva sa. Privindu-l cum zâmbea şi râdea la auzul acelor lozinci, am avut senzaţia că îl doare la baston, vorba românului, de ce se întâmplă în ţara asta. Dacă greşesc cumva, înseamnă că avem de-a face cu un caz patologic, greu de tratat chiar şi cu acest gen de manifestări.

Trăiască capitalismul românesc!

Luni, 3 ianuarie. Prima zi a săptămânii. Pardon, ziua a doua după ultimele invenţii ale Bisericii Ortodoxe Române. În clădirea în care mi-am găsit de lucru, una cu opt etaje, trei-patru rătăciţi. Îmi zic:„E prea devreme, e abia opt şi jumătate“. La prânz e la fel, iar când să plec acasă, nici ţipenie de om. A doua zi, poate a treia după BOR, mai apar doi-trei bugetari ai Consiliului judeţean, dar nimic nu schimbă impresia generală: oamenii încă se mai dreg după sarmaua, chifteaua, cârnaţul şi piftia de la Revelion. Miercuri, atmosfera se mai înviorează, în sensul că două doamne şi trei domni întreabă portarul dacă ştie cât ţine programul de sărbători al bugetarilor. Joi, văd câteva feţe cunoscute şi-mi zic: gata cu boieria, la treabă fraţilor. Pe dracu, vineri a fost Sfântul Ion şi un relaş total. Abia de luni sau de duminică, depinde de calendarul după care te iei, sper să-mi văd vecinii din nou la treabă.
Dar nu pentru prea mult timp. Peste trei luni vin Floriile, Sf. Gheorghe şi Paştele. Trăiască capitalismul românesc!

Schimbaţi Constituţia!

Obişnuim să spunem că avem o ţară frumoasă, dar păcat că e locuită. Personal, nu aş fi atât de drastic cu întreaga naţiune. Cu ţăranul de la coada vacii, cu muncitorul de prin fabricile care, încă n-au fost puse la pământ, ori cu bugetarii trimişi la cursurile de policalificare. Eu am ce am cu pseudo-politicienii români şi, îndeosebi, cu ciumpalacii ce ne conduc de doi ani. Aceştia ar trebui scoşi din ţară, dar nu în urma unor răscoale, revoluţii sau război civil, ci prin schimbarea Constituţiei. Să se permită, ca în cazul regulamentelor UEFA şi FIFA, importul de politicieni. La Externe aş vedea un viking sau un portughez, la Cultură un macaronar, la Dezvoltare un chinez, la Industrii un teuton, la Apărare aş pune un sârb, la Turism un grec, la Telecomunicaţii un japonez, la Interne un englez ş.a.m.d. Asta, că tot ne place să vorbim de modernizarea instituţiilor statului. Ca premier, aş avea de ales între un hun, un tătar şi un vizigot. Simplu. În felul ăsta am scăpa de criză şi de incompetenţa nulităţilor de la cele două palate ale politicii dâmboviţene: Cotroceni şi Victoria.