tag:blogger.com,1999:blog-25829494722437605762024-03-08T15:12:05.875+02:00Victor NafiruVictor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.comBlogger58125tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-23040493284742906912011-02-01T20:01:00.004+02:002011-02-01T20:29:01.795+02:00Lenin, revineÎn primele luni după revoluţie, Lenin a plecat să inspecteze Petrogradul, împreună cu unul dintre consilierii lui de încredere. Când au ajuns în faţa unei clădiri impunătoare, Lenin a întrebat ce e acolo, însă răspunsul primit l-a enervat la culme: „Scoate-i afară pe burghezii ăia, imediat“. „Bine, îi scoatem, şi ce facem cu ditamai palatul?“, a întrebat tovarăşul consilier. „Canservator, asta facem“, l-a repezit Ilici. După alţi 200 de metri, se opresc în faţa unei clădiri la fel de impunătoare. „Evacuaţi oamenii şi până săptămâna viitoare faceţi canservator din ea“. Consilierul nu zice nimic şi ajung în faţa unui bloc cu mai multe etaje. „Afară toată lumea“, ţipă isterizat tovarăşul Vladimir. „Şi la ce o folosim după ce îi scoatem pe oameni în stradă?“, îndrăzneşte consilierul. „Cum la ce?, se răţoieşte Lenin. La canservator. Facem canservatoare. Multe canservatoare“. Şi dialogul continuă pe aceeaşi temă toată ziua. Spre seară, disperat, consilierul îşi ia inima în dinţi şi întreabă: „Bine, bine tovarăşe Lenin, dar ce facem cu atâtea canservatoare?“ Cum ce facem? răspunde conducătorul revoluţiei înfuriat de incultura omului de lângă el, facem canserve pentru popor“.<br />Deşi întâmplarea a avut loc acum 90 de ani, ea pare de actualitate. Cseke Attila a hotărât, împreună cu Băse şi Boc să transforme 71 de spitale în cămine pentru bătrâni. Drumul spre cele veşnice, trebuie musai să treacă prin azile!Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-77775011647794090762011-01-24T16:55:00.009+02:002011-01-24T17:40:43.373+02:00Pe preşedinte îl doare la baston!De Ziua Unirii, preşedintele a fost huiduit ca pe maidan. La Iaşi şi la Focşani, acolo unde, Cuza era aclamat cu 152 de ani în urmă. Nu mă interesează speculaţiile ce se fac pe seama celor ce ar fi pus la cale scenariul denigrator. Că la origine au fost primarul Nechita, Oprişan de la Vrancea sau pesediştii lui Ponta are mai puţină importanţă pentru ce va consemna istoria. Mai mult, nici măcar nu mi se pare spectaculos această formă de ostilitate arătată de oamenii locului. La câte au de pătimit din cauza lui Băselu, Udrea şi Boc, nimic nu ne mai miră. Altceva, însă, trebuie reţinut: reacţia lui Traian Băsescu pe tot parcursul ceremoniilor. Una de bună-dispoziţie şi de detaşare faţă de cei scandau împotriva sa. Privindu-l cum zâmbea şi râdea la auzul acelor lozinci, am avut senzaţia că îl doare la baston, vorba românului, de ce se întâmplă în ţara asta. Dacă greşesc cumva, înseamnă că avem de-a face cu un caz patologic, greu de tratat chiar şi cu acest gen de manifestări.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-22398167544101125362011-01-07T18:01:00.005+02:002011-01-07T18:28:02.278+02:00Trăiască capitalismul românesc!Luni, 3 ianuarie. Prima zi a săptămânii. Pardon, ziua a doua după ultimele invenţii ale Bisericii Ortodoxe Române. În clădirea în care mi-am găsit de lucru, una cu opt etaje, trei-patru rătăciţi. Îmi zic:„E prea devreme, e abia opt şi jumătate“. La prânz e la fel, iar când să plec acasă, nici ţipenie de om. A doua zi, poate a treia după BOR, mai apar doi-trei bugetari ai Consiliului judeţean, dar nimic nu schimbă impresia generală: oamenii încă se mai dreg după sarmaua, chifteaua, cârnaţul şi piftia de la Revelion. Miercuri, atmosfera se mai înviorează, în sensul că două doamne şi trei domni întreabă portarul dacă ştie cât ţine programul de sărbători al bugetarilor. Joi, văd câteva feţe cunoscute şi-mi zic: gata cu boieria, la treabă fraţilor. Pe dracu, vineri a fost Sfântul Ion şi un relaş total. Abia de luni sau de duminică, depinde de calendarul după care te iei, sper să-mi văd vecinii din nou la treabă.<br />Dar nu pentru prea mult timp. Peste trei luni vin Floriile, Sf. Gheorghe şi Paştele. Trăiască capitalismul românesc!Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-1347219874713038802011-01-04T18:34:00.008+02:002011-01-04T20:14:59.639+02:00Schimbaţi Constituţia!Obişnuim să spunem că avem o ţară frumoasă, dar păcat că e locuită. Personal, nu aş fi atât de drastic cu întreaga naţiune. Cu ţăranul de la coada vacii, cu muncitorul de prin fabricile care, încă n-au fost puse la pământ, ori cu bugetarii trimişi la cursurile de policalificare. Eu am ce am cu pseudo-politicienii români şi, îndeosebi, cu ciumpalacii ce ne conduc de doi ani. Aceştia ar trebui scoşi din ţară, dar nu în urma unor răscoale, revoluţii sau război civil, ci prin schimbarea Constituţiei. Să se permită, ca în cazul regulamentelor UEFA şi FIFA, importul de politicieni. La Externe aş vedea un viking sau un portughez, la Cultură un macaronar, la Dezvoltare un chinez, la Industrii un teuton, la Apărare aş pune un sârb, la Turism un grec, la Telecomunicaţii un japonez, la Interne un englez ş.a.m.d. Asta, că tot ne place să vorbim de modernizarea instituţiilor statului. Ca premier, aş avea de ales între un hun, un tătar şi un vizigot. Simplu. În felul ăsta am scăpa de criză şi de incompetenţa nulităţilor de la cele două palate ale politicii dâmboviţene: Cotroceni şi Victoria.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-53169362674051482562010-06-30T22:46:00.005+03:002010-06-30T23:48:42.306+03:00Mulţumesc!N-am mai scris de mult pe blog. Am şi uitat de când nu mi-am mai făcut timp pentru aşa ceva. Spre ruşinea mea, nici la romanul cel nou nu am reuşit să scriu măcar un cuvânt în plus. Şi asta nu din cauza faptului că aş fi fost bolnav, lipsit de inspiraţie ori fără chef. Pur şi simplu ziarul online: www.argument-cs.ro, pe care l-am lansat pe 15 aprilie, mă stoarce de toate energiile. N-aş fi bănuit vreodată că te poate captiva într-aşa hal un ziar publicat pe internet. Până la apariţia lui, am fost adeptul ziarului-ziar, tipărit pe plăci, cu mirosul ăla extraordinar de plumb şi tuş, pe care îl urmăreşti fascinant cum se plimbă de-a lungul rotativei din tipografie, ca apoi să se rupă în opt, doisprezece sau şaisprezece pagini. Ei, bine, forma electronică a ziarului este cu totul altceva. Dacă la ziarul tipărit pe hârtie, de la Letea Bacău, aşteptam o zi şi o noapte pentru ca informaţia sau articolul meu să ajungă la cititori, la online lucrurile se schimbă total. Timpul se comprimă uimitor şi este nevoie doar de un click pentru ca totul să prindă viaţă. Informaţia e receptată în timp real, ceea nu face decât să desfiinţeze barierele existente până acum între ziarist şi cititor. Dacă mă întrebaţi ce am câştigat în aceste două luni şi jumătate, răspunsul este unul singur: pariul pe care l-am făcut cu colegii când am pornit la drum. Cel mai optimist dintre ei spunea că, după o lună de activitate, nu vom avea mai mult de o sută de vizite pe zi. Mi-a fost ciudă să aud asta. Era ca şi cum ne-am fi apucat de un lucru, doar să ne aflăm în treabă. Deşi nu ştiam cu ce se mănâncă o astfel de presă online şi în condiţiile în care nu ne permiteam prea multă publicitate, eu am prognozat numai puţin de 500 de vizite pe zi. Toţi ceilalţi au râs. După o lună şi jumătate, am reuşit să atragem 500 de vizite, iar după alte două săptămâni, trecusem pragul de 600. În seara asta este posibil să avem în jur 650 de vizite. Ce vreau să spun prin asta? Deşi sunt proaspăt pensionar, de două luni, mă simt încă în stare să merg mai departe. Să nu-mi dezamăgesc cititorii mei dragi, datorită cărora mi-am făcut atâţia duşmani printre politicienii acestui judeţ. Dar nu-mi pare rău. Fără încrederea lor, pe care ne-o arată la tot pasul, acest ziar nu ar supravieţui. De aceea, le mulţumesc la modul cel mai frumos cu putinţă.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-35334535901298153962010-05-10T20:43:00.003+03:002010-05-10T21:42:26.700+03:00Un preşedinte glumeţDoamnelor şi domnilor. Asistăm în aceste zile la cea mai penibilă reprezentare post-decembristă în pusă în scenă de Poppey Marinarul şi piticul din Răchiţele, ajuns fără voia lui prim-ministru al acestei ţări. Băselu controlează tot ce mişcă şi se clatină sub vântul patriei noastre capitaliste. Şi pentru că îl doare la banană de bârfele din cancelariile occidentale, s-a decis să-i ia locul lui Boc. Aici are dreptate, decât un prim-ministru handicapat, mai bine un preşedinte care sfidează constituţia, bunul simţ şi alte chestii ce ţin de obraz. Ce dracu, doar trăim în România, în timpul celei mai tembele guvernări din ultimii două mii de ani. Când l-am văzut pe Băsescu anunţând că îşi va dona salariul până la sfârşitul anului şi ne-a cerut să fim solidari cu măsurile impuse de FMI, m-am căcat pe mine de râs. Păi, bine mă, domnule preşedinte, nu ţi-e de ajuns că îi iei lui tată-meu 15 procente din pensia aia, şi aşa amărâtă, alte 25 din salariul prietenului meu Cipri, că îi blochezi nevestei ieşirea la pensie anticipată, că impozitezi până şi tichetele de masă? Nu ţi-e de ajuns, văd că nu esti mulţumit doar cu atât. Vrei neaparat să fim solidari cu măsurile acestor idioţi care au ajuns să ne conducă. Cum poţi, domnule preşedinte să ne ceri aşa ceva. Nu ai vrea cumva să-ţi trimitem la Cotroceni telegrame în care să ne exprimăm neţărmurita dragoste pentru matale şi nătărăii de miniştri care au băgat ţara în căcat? O facem şi pe asta, dacă îţi face plăcere, dar la ce ţi-ar folosi? La memoriile pe care le vei scrie la bătrâneţe? Cine dracu o să le mai citească? Cine crezi că o vrea să-şi mai amintească de această guvernare falimentară? La asta nu te-ai gândit? Păcat, dar nu-i timpul pierdut, să o faci. Măcar aşa, de amorul artei.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-58137212278711530982010-04-25T22:50:00.007+03:002010-04-25T23:53:12.047+03:00Ţăranul - SRLCel mai tembel guvern din istoria ultimilor douăzeci de ani aruncă în cârca ţăranului, pardon, a fermierului român, o imensă idioţenie, cât Casa Poporului şi Pentagonul la un loc. De acum, omul de la coada vacii va trebui să poarte în buzunarul jiletcii, pe lângă telefonul mobil - semnul lui de prosperitate capitalistă -, şi casa de marcaj, dacă vrea să-şi vândă crăstăveţii, părădaisele şi murăturile la piaţă. Iar noi, orăşenii, să-i cerem bonul fiscal şi să-l întrebăm dacă e înregistrat la Registrul Comerţului, dacă şi-a depus bilanţul contabil, dacă şi-a plătit forfetarul. Gata cu boieria! Ce credea dumnealui, c-o să-i meargă toată viaţa să fenteze statul şi să se îmbogăţească pe seama amărâţilor de Boc, Videanu, Berceanu, Vlădescu, Udrea, Şeitan şi care o mai fi în guvernul ăsta de trei parale? Vrea să se alinieze la normele şi disciplina europeană, e bine, dacă nu, lasă că se găseşte ac şi de cojocul lui. Ce dacă nu mai vine cu pătrunjelul şi morcovul la piaţă? Turcii ce fac? Că abia aşteaptă să le luăm roşiile, la fel de tari ca nucile, merele cât mingea de handbal şi castraveţii umflaţi cu seringa. Ei se pun cu portocaliii lu' Băsescu? Te pomeneşti că s-a umflat fasolea în maţe şi noi nu ştiam. Ei, drăcia dracului.<br />Dincolo de hazul de necaz pe care îl mai facem câteodată, rămâi consternat şi cu gust amar când vezi unde îi duce capul pe aceşti guvernanţi. După ce au reuşit să distrugă satul tradiţional românesc, acum vin şi îi dau în cap ţăranului, să-l umilească într-un hal fără de hal. Îmi amintesc că, acum vreo trei ani, ministrul Vlădescu mărturisea, senin, că nici nu ştia să pornească un computer, darămite să-l folosească. Şi, atunci, ăştia îi cer amărâtului de ţăran să meargă la piaţă cu casa de marcaj şi să elibereze bon fiscal pentru două rădăcini de pătrunjel şi câţiva morcovi? Păi, dacă nu le ruşine să facă aşa ceva, măcar să se gândească că-i bate Dumnezeu.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-22255933096371735462010-04-22T21:07:00.004+03:002010-04-22T22:30:29.086+03:00Ce glumă. Dascălii în grevăDe luni de zile îi tot aud pe dascăli cum se văicăresc. De salarii, de teama disponibilizărilor, de scoaterea titularizării, de noua lege a învăţământului. Şi câte înjurături or fi scăpat printre dinţi la adresa acestui ministru-marţian, pe numele lui Daniel Funeriu, cel care a reuşit să ne zăpăcească pe toţi cu tâmpenile lui. I-am înţeles de fiecare dată şi mereu am fost solidar cu ei, indiferent de cine se afla la guvernare. Nu e uşor să fi dascăl în ziua de azi, la câtă democraţie şi libertate zburdă pe coridoarele şi în curtea şcolii româneşti. Tocmai de asta, aşteptam să-i văd la grevă în proporţie de 99,99 la sută. Să-şi strige nemulţumirile şi să-şi susţină drepturile. Sincer, am crezut că vor da dovadă de solidaritate în faţa acestor guvernanţi perfizi, incompetenţi şi rupţi de realitate. Când încolo, cei mai mulţi au băgat coada între picioare şi au stat cuminţi la catedră. De teamă şi din laşitate. Un comportament tipic românesc care ne aminteşte de zicala: „Capul plecat, sabia nu-l taie“. Acum nu mai e vorba de sabie, ci de pixul lui Boc, Funeriu, Vlădescu şi Şeitan care au un motiv în plus să spună că majoritatea profesorilor sunt de acord cu hotărârile luate împotriva lor.<br />Dacă aşa stau lucrurile, de acum înainte dascălii nu mai voie să se vaite pe la toate colţurile. Îşi merită soarta. Au avut ocazia să dovedească că sunt capabili să-şi apere drepturile, însă n-au ştiut sau nu au vrut să profite de un astfel de moment.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-52407057726346300752010-04-17T23:20:00.004+03:002010-04-18T00:12:23.433+03:00Prietenul şi prieteniiGeorge Herbert, care a trăit pe la mijlocul secolului al XVII-lea, avea o vorbă pe care o tot spunea la sindrofiile la care era invitat: „Când un prieten te roagă, nu există mâine“. Deşteaptă şi corectă reflecţie. Bănuiesc, sau cel puţin aşa aş vrea să cred, că spiritul ei a rezistat până în zilele noastre. Nu neaparat la români care, îşi schimbă prietenii în funcţie de interesul de moment. Spre exemplu, apare un altul, bengos, cu bani, generos şi galant, iar tu, obsedat de condiţia socială, de haina pe care o porţi, de restaurantul în care intri, îl faci imediat prieten, profitând de relaţiile şi de portofelul ticsit ori de şarmul lui. După ce îţi satisfaci pohtele şi îţi atingi scopul, te reorientezi spre un altul la care, întotdeauna, vei găsi ceva ce nu aveau prietenii de dinainte. Şi tot aşa, o viaţă întreagă, fără remuşcări de conştiinţă, convins că ai procedat cât se poate de corect. Mizezi şi pe faptul că mai sunt oameni de bun simţ care nu vor îndrăzni niciodată să te facă să roşeşti în faţa lor.<br />Într-o bună zi, vei mai dori să găseşti un prieten ca cel din maxima lui George Herbert, însă vei constata că ai rămas singur, uitat de toţi aceia care te-au înconjurat cu simplitatea lor şi care veneau la tine în momentele în care toţi ceilalţi plecau...Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-22168334210860597962010-04-15T22:48:00.002+03:002010-04-16T00:06:59.223+03:00Duduia ANI s-a lins pe botV-am spus că trăim într-o ţară de căcat? Nu v-am spus? A, ştiaţi şi voi lucrul ăsta şi nu mai e nevoie să-l repet? Bine, dar de păţania duduii ANI pe care nişte judecători de la Curte au găsit-o neconstituţională prin părţile esenţiale, ce ziceţi? Vă bucuraţi când auziţi că a prins-o cu fofârlica taman pe cea ce se credea cea mai integră duduie din România. Normal. Nesimţita dracului îşi luase nasul la purtare şi începuse să se bage ca musca în laptele unor mahări de pe la noi. Păi, până când îşi face cineva de cap în ţara asta portocalie? Ei, drăcia dracului. Unde ne credem? În Germania, în Suedia sau Danemarca? Bine i-au făcut. Să fie învăţătură de minte pentru orice doamnă sau domnişoară instituţie a statului de drept din România care se întind mai mult decât le e plapuma. De azi, şi până la noi ordine, mademoiselle s-a lins pe bot. Gata cu trimiterile în judecată a iliciţilor şi a confiscării averilor acestor îmbuibaţi mioritici. De amu înainte, ANI a noastră va avea grijă doar să-i monitorizeze pe uitucii ce nu-şi depun la timp declaraţiile de avere şi de interese şi nimic mai mult. Că dacă nu se potoleşte nici aşa, o pun capră, ăştia de la Curtea Constituţională, şi o trag de tot pe dreapta. Că de aia trăim într-o ţară în care căcatul se mănâncă cu polonicul de la popota regimentului.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-91873445674872683252010-04-14T23:04:00.003+03:002010-04-15T01:25:13.058+03:00Gala umorului politic românescDe mai bine de un an, suntem martorii celei mai jalnice guvernări postdecembriste. Dacă televiziunile s-ar gândi vreodată să organizeze „Gala umorului politic românesc“, cu siguranţă că Birlic, Tomazian, Nea Mărin, Arşinel şi Stela, Nae Lăzărescu şi Vasile Murariu ar părea nişte nişte pârliţi de amatori pe lângă aceşti monştrii ai umorului negru. Am ţine-o tot într-o veselie şi am uita de ratele neplătite, de restanţele la încălzire ori de gustul salamului plin de zgârciuri. Până şi viaţa ni s-ar schimba în bine şi, de bucurie, ne-am pune să scriem versuri care să ne deschidă calea marilor „succesuri“.<br />Păi, cum să nu râdem, chiar şi cu burta goală, de idioţeniile spuse şi făcute de aceşti miniştri portocalii ai Cabinetului condus de piticotul de Boc? Uitaţi-vă la dom' Funeriu, cu ce faţă de marţian şi gândire filozofică apare el în faţa profesorilor şi elevilor să le explice teoria chibritului aplicată în noua lege a învăţământului. Jur pe roşu, cum ar spune un bun amic, dacă omul ăsta nu a luat lecţii de actorie de la marele Băselu în materie de discurs politic. Din cap până în picioare, e tot o grimasă, de parcă ar fi mereu constipat. Dureros este că, din constipaţia lui ies nişte idei de te doare dibla, nu alta: adio titularizare, profesorii vor fi angajaţi după bunul plac al directorilor, primarilor şi comitetului de părinţi şi elevi, gimnaziul se întinde până în clasa a IX-a, bacul se va da în pauza mare ş.a.m.d. , până se va alege praful de şcoala Domnului Trandafir.<br />Sau, priviţi-i pe Vlădescu şi Şeitan, şi nu veţi înţelege o iotă din ce ne-au tot spus până acum în legătură cu legea pensilor. În afară de faptul că am râs şi am făcut băşcălie de ei zi de zi, nu am reuşit să pricepem nimic din gargara cu pensiile nesimţite ori cu salariile bugetarilor care, ba creşteau, dimineaţa pe la 10, ba scădeau, două ore mai târziu, pentru ca seara să apară Little Boc la televizor ca să-i urecheze. Amintiţi-vă cât am râs când au propus ca alocaţiile copiilor să se acorde în funcţie de câştigurile părinţilor şi era cât pe aci să facem pe noi la sugestia a nu ştiu cărui ministru, ca amenzile aplicate şoferilor să difere în funcţie de leafa pe care o au.<br />Mai nou, neaoşul ministru Cseke Attila ameninţă bolnavii cu controale la domiciliu. Pe cine nu-l găseşte acasă echipa de activişti trimisă în inspecţie, îl arde la buzunare. Propunerea nu specifică clar ce se întâmplă cu bolnavul pe care îl află stând pe budă şi nu înfofolit în pat. Normal ar fi să nu-i plătească concediul medical. Că, dacă îi vine să se ducă la closet, să-i pună sub el plosca sau oliţa. Un bolnav constincios şi conştient de importanţa şi gravitatea legii ce stă să se fete, aşa ar trebui să facă.<br />Deci, nu am dreptate cu „Gala umorului politic românesc“? De ce să-i schimbăm şi să-i rotim ca pe vremea comuniştilor? Vorba lu' Nea Mărin: Bă, unde mai găsim alţii mai buni? Să-i lăsăm acolo unde sunt şi să râdem în continuare de ei. Că sunt mişto, haioşi şi glumeţi. Zău, aşa.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-18700795946148179232010-04-13T23:25:00.004+03:002010-04-14T01:04:00.597+03:00Lecţia polonezăDispariţia tragică a preşedintelui Lech Kaczynski, a soţiei sale şi a altor 84 de personalităţi din elita de la Varşovia nu reprezintă doar un moment trist şi dureros din istoria Poloniei. Catastrofa aviatică de la Smolensk a căpătat dimensiunile unei lecţii de viaţă pe care poporul polonez o predă Europei şi lumii întregi. Un popor care i-a urât pe nemţi, dar nici nu i-a dorit pe sovietici. Şi de la unii, şi de la alţii, au venit marile drame de-a lungul istoriei şi, cu toate acestea, a supravieţuit vremurilor, demn şi neînfricat. Poate doar sârbii mai suportă o astfel de comparaţie. La polonezi, zicala româească cu „Capul plecat, sabia nu-l taie“, nu funcţionează. Chiar dacă a avut destui contestatari în ţara sa, Kaczynski nu s-a căciulit în faţa marilor puteri. În astfel de momente cruciale pentru viitorul unei naţii, polonezii au făcut front comun, împărtăşind împreună durerea. Au uitat şi de disputele doctrinare şi de neîmplinirile Kaczynski. Cu toţii şi-au aşteptat preşedintele, au îngenuncheat, au aprins lumânări şi s-au rugat pentru sufletul lui şi a celorlalte personalităţi dispărute. Mă întreb, cum ar fi reacţionat românii în faţa unei astfel de drame? Ar fi urmat exemplul polonezilor sau s-ar fi împărţit în două: în cei ce l-au votat pe preşedinte, şi în ce-i ce au fost alături de Geoană? Un răspuns ce nu pare greu de dat, dacă e să ne gândim la felul cum, de-a lungul istoriei, ne-am respectat conducătorii şi momentele tragice ori de glorie ale poporului român. De exemplu, despre Unirea Principatelor Române, Răscoala din 1907, Mărăşesti sau Ip, se vorbeşte tot mai puţin. Antonescu e scos criminal de război, Ceauşescu a fost dictator, Iliescu, comunist şi vinovat pentru morţii din decembrie '89, Constantinescu rămâne în istorie cu porecla de „Ţapul“ şi preşedintele ce s-a recunoscut învins de securişti. Urmează la rând Băsescu, terminatorul flotei comerciale. Ăştia suntem noi, românii. Clevetitori şi intoleranţi. Nu uniţi, ci mereu dezbinaţi. Dar, cu capul plecat la Înalta Curte, la Moscova, la Washington. Dacă şi din Burkina Faso ne-ar fi venit ceva de ros, cu siguranţă că şi acolo ne-am fi dus să ne închinăm marelui şef de trib. Marea durere a polonezilor poate fi o lecţie pentru noi toţi. Măcar atât, dacă Dumnezeu nu ne-a dat un preşedinte de talia lui Lech Kaczynski.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-46340438054451617312010-03-30T20:39:00.004+03:002010-03-31T00:28:48.684+03:00Cu scârbă despre VoicuCătălin Voicu a fost arestat. Pentru cel puţin 30 de zile, senatorul va sta în spatele gratiilor. Asta, în cazul în care nu i se va accepta recursul de vineri. Sincer să fiu, chiar dacă ne aflăm în Săptămâna Mare, nu mă aşteptam la o asemenea minune din partea justiţiei române. După ce s-a tot căcăit de-a lungul timpului, justiţia pare să fi fost oarbă de data asta. N-a ţinut seama de gradele de pe umeri şi nici de statutul său de parlamentar. L-a trimis acolo unde îi este locul. În arestul poliţiei, alături şuţi, proxeneţi şi borfaşii de rând. Chiar dacă prezumţia de nevinovăţie funcţionează şi în acest caz şi a avut de o campanie mediatică mai mult decât suspectă, Cătălin Voicu rămâne un gunoi. Unul din multele gunoaie ce s-au ridicat în ultimii 20 de ani din mocirla politicii dâmboviţene. Un politician de doi bani care a ajuns în Parlamentul României nu pentru că ar fi fost deştept, ci pentru că aşa au considerat stăpânii lui, mereu dispuşi să încurajeze reţelele de tip mafiot. La câte pretenţii şi vise de prea mărire a avut în urmă cu un an, mă aşteptam să rămână bărbat până la capăt, să lase justiţia să-şi facă treaba. Dar n-a dat dovadă de aşa ceva, dovedindu-ne cât de mărunt îi este caracterul. În încercarea disperată de a scăpa de răcoarea arestului, a invocat copiii sai mici şi părinţii bătrâni. Din acest motiv, mi-e scârbă să mai scriu despre acest individ impostor.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-33709798421697707962010-03-24T11:46:00.002+02:002010-03-24T12:34:44.298+02:00Cine nu-i cu noi e împotriva noastră!De douăzeci de ani trăim într-o permanentă confuzie. Începând cu dosarele revoluţiei şi terminând cu legile educaţiei, salarizării unice şi ale pensiei. Nimic concret, nimic palpabil. Totul e păcăleală cu efect de algocalmin. Adevărul e rostit cu jumătate de gură, în timp ce minciuna răzbate din fiecare frază de cei ce conjugă verbul „a conduce“ la trecut, prezent şi viitor. Între cei care au fost şi sunt la Putere, nu există nici o diferenţă. Şi unii, şi alţii s-au dovedit vânzători de iluzii împachetate în staniol roşu, galben şi portocaliu. Şi unii, şi alţii s-au arătat mai degrabă preocupaţi să distrugă, decât să pună ceva în loc. Trufaşi, sfidători, ipocriţi şi lipsiţi de scrupule, indiferent de doctrina cu care au defilat până acum. Cu toţii au avut, au şi vor avea un singur interes: cel al bunăstării personale. Pentru asta se cumpără voturile şi se împart pomenile electorale. Cu nesimţire şi cu rânjetul pe feţele politicieni născuţi, din nimic, peste noapte.<br />Iar noi continuăm să le fim părtaşi. Zi de zi, ceas de ceas. Ne bucurăm pentru câţiva creiţari aruncaţi din patru în patru ani şi le suportăm inepţiile debitate seara la televizor. Ne consolăm cu gândul că nici ăia de dinainte n-au fost mai buni, în timp ce actualii se organizează după principiile de clan mafiot. „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră“, sub această deviză se fac angajările în administraţia locală, se împarte bugetul judeţului şi se aranjează licitaţiile publice.<br />În fiecare dimineaţă ne trezim cu greaţa în gât, dar nu ne pasă. Ne-am obişnuit cu ea, la fel cum ne obişnuisem cu tacâmurile şi adidaşii lui Ceauşescu. Şi ne încăpăţânăm să ne ducem existenţa în această hazna urât mirositoare. De ce? Numai generaţia de mâine poate spune lucrul ăsta.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-36324947521156742792010-03-22T19:25:00.003+02:002010-03-22T20:54:36.740+02:00Mile, for everÎţi mai aminteşti cum ne-am cunoscut? Era într-o zi geroasă din decembrie 1994. La Reşiţa, în cabinetul prefectului de atunci, Traian Zamfir. Da, prefectul acela care predase cândva Socialism Ştiinţific iar atunci, de câte ori suna telefonul, sărea de pe scaun şi lua poziţia de drepţi, crezând, de fiecare dată, că la celălalt capăt al firului se afla tătuca Iliescu. Tu lucrai la "Timişoara", eu la "Timpul". Eu aveam vreo 36 de ani, tu, nici 20. Amândoi eram la primele experienţe jurnalistice de mare amploare. În Piaţa Prefecturii erau adunaţi 10.000 de oameni care cereau să vină nea Nicu Văcăroiu să liniştească spiritele încinse. <br />Şi, pentru că, de obicei, nouă jurnaliştilor ne e dat să ne întâlnim doar în momente fierbinţi, ne-am revăzut tot în Piaţa Prefecturii din Reşiţa, la cumpăna celor două milenii, sub ploaia de pietre şi ouă roşii aruncate de sindicaliştii lui Muhu. Îţi aminteşti cum îmi spuneai? "Dacă tot dau cu ouă, să arunce şi cu pâine şi carne de miel, să ştim o treabă". Nu mai lucrai la ziar, aveai deja un nume în televiziune şi, cu toate astea, erai neschimbat. Nu aveai nimic din aerul de vedetă pe care o ţară întreagă o vede seară de seară la televizor.<br />Apoi, ne-am întâlnit în noaptea cutremurului de la Moldova Nouă. Într-o sâmbătă, pe la unu noaptea, te-am sunat să te anunţ de cutremur. Erai în drum spre Caransebeş şi te-ai grăbit să ajungi la Reşiţa să mă iei şi să ajungem cât mai repede în Clisură. Hârbul de Cielo primit de la Antena 1 ne-a lăsat cu degetul în gură la ieşire din Pojejena. Îţi aminteşti? Noroc cu prietenul nostru Eugen Băleanu, care ne-a recuperat de pe marginea drumului.<br />Câţiva ani, nu ne-am mai văzut, ci doar ne-am vorbit la telefon. N-am avut şansa ta şi a lui Mario Balint de a fi la Bagdad, Kandahar, Belgrad ori Pristina. Eram fericit ştiindu-vă pe voi acolo, în prima linie a celor mai importante evenimente ale acestui început de secol.<br />Nu te mai ţin de vorbă. Nu pentru că nu mi-aş dori, ci pentru a nu-mi vedea lacrimile ce nu contenesc să-mi brăzdeze obrazul...Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-39776059982439260632010-03-20T17:17:00.002+02:002010-03-20T19:03:33.096+02:00Să ne rugăm pentru Mile!Prietenul şi colegul nostru Mile Cărpenişan se află într-un moment de răscruce. Bărbatul care a făcut istorie, ca reporter de război, pe fronturile de luptă din Irak, Afganistan, Serbia şi Kosovo se zbate între viaţă şi moarte pe un pat de spital. Un păcătos de furuncul i-a provocat o septicimie severă, iar de aici, blocajul renal şi o comă profundă. Viaţa lui depinde nu doar de priceperea medicilor, cât mai ales de felul în care organismul său va răspunde la tratamentul ce îi este administrat. Fiecare oră este preţioasă, fiecare zi câştigată reprezintă o speranţă în plus pentru Mile, familie şi noi toţi, prietenii lui care am ştiut să-i apreciem talentul, profesionalismul şi abnegaţia de jurnalist profesionist. Mâine este dumincă. Să mergem la biserică şi să ne rugăm pentru Mile. Să ne rugăm ca Dumnezeu să nu-l lase să-şi ia zborul de lângă noi pentru că, noi, de la oameni simpli şi până la prieteni şi famile, avem nevoie de el în continuare.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-85797930213055857702010-03-18T09:22:00.003+02:002010-03-18T11:05:51.167+02:00Pentru un pumn de creiţari...N-am mai scris de mult pe blog. Unii au observat acest lucru, întrebându-mă dacă nu cumva din cauza sănătăţii s-a întâmplat aşa. Îi asigur pe cititorii fideli că nu acesta a fost motivul. N-am mai scris din pricina scârbei ce m-a cuprins - <strong>oare, pentru a câta oară?</strong> - în acest început fals de primăvară. Mi se puseseră pe suflet inepţiile piticotului Boc, aburelile miniştrilor portocalii, inconsecvenţa sindicaliştilor, agramările lui Becali, lăbărelile lui Ponta, prostia şi subcultura promovate de Măruţă, Mădălin Ionescu şi Dan Capatos, încât mi-era silă să mă apuc să-mi dau şi eu cu presupusul despre nu ştiu ce rahat cu care ne ornăm viaţa de zi cu zi. Şi, poate aş fi continuat să tac, dacă nu mi-ar fi ajuns la ureche o întâmplare bulversantă pentru orice om normal din lumea asta. Un popă din Bocşa a refuzat să îngroape un mort, pe motivul că familia nu a avut bani să-i plătească slujba. Omul în sutană nu s-a sinchisit să-i cânte prohodul că, vorba aia, nimic nu se face pe de-a fecea în România de asăzi. Din câte am auzit, mortul era ţigan din cartierul Marginea şi, pe deasupra, fusese şi orb. Pentru nişte amărâţi de creiţari, individul, că popă nu-mi mai vine să-i spun, nici că i-a păsat de canoanele bisericeşti. Ca să nu mai vorbim de durerea familiei amărâte. Până la urmă, primarul şi sindicaliştii din Poliţia judeţului au pus mână de la mână pentru simbria acestui mercenar al Domnului! Protopopul spune că e o invenţie, însă rudele mortului susţin altceva. Un altceva care ţine de nesimţirea unora ce au ajuns, întâmplător, să slujească în Sfântul Altar.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-84963538658206344382010-03-12T11:58:00.001+02:002010-03-12T13:32:15.370+02:00Academicianul epavelorTrăim vremuri de căcat. Ca atare, nu trebuie să ne mirăm ce se întâmplă zi de zi în această ţară. Cum ar fi, de exemplu, intenţia unui parlamentar PDL de a introduce în Codul Penal pedepse pentru practicarea vrăjitoriei. Sau, a altuia, de a pune prostituatele să plătească impozit la stat pentru plăcerile oferite bărbaţilor. Ce contează că prostituţia nu e legiferată în România, important e să scoatem bani din orice. Pe la începutul anului, ministrul finanţelor avansa ideea ca indemnizaţia pentru copii sa se acorde în funcţie de veniturile părinţilor. Aşa, să-i învăţăm minte pe ai bogaţi care au de gând să mai facă copii şi să-i încurajăm pe ai săraci să umple casa de plozi. Deunăzi, Academia Română l-a făcut membru de onoare pe bădiuca Traian, în semn de respect pentru strădania lui de a le oferi un sediu nou. Bravo, că altfel nu poţi spune. După Leana lui Ceauşescu, Băselu este al doilea om ce a deţinut în stat o funcţie atât de înaltă, care ajunge ditamai academicianul. Asta, ca să mai zică Berlusconi, Sarkozy, Medvedev sau Obama că Băsescu e mai prejos decât ei la intelighenţă. După câte a făcut în ţara asta, Traian Băsescu merita cu totul altceva. În 1990, România flota maritimă comercială avea 300 de nave. Azi au mai rămas doar şase. Restul au ajuns epave şi fier vechi. Meritul indiscutabil este al academicianului de renume mondial, care a juns să conducă România, precum flota care astăzi nu mai e.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-53961810795967835392010-03-03T18:19:00.003+02:002010-03-03T23:04:38.266+02:00Politizarea halitorilor de căcatDe ani de zile se tot vorbeşte de alinierea directorilor şi şefilor instituţiilor statului la culoarea politică predominantă, rezultată după desfăşurarea alegerilor. De fiecare dată, guvernanţii au dezminţit această teorie, apelând la argumente ce n-au stat niciodată în picioare. Pe când se înfruptau din ciolanul Puterii, liberalii au inventat sintagma de funcţionar public, ceea ce, teoretic, îi conferea respectivei persoane o anumită siguranţă în păstrarea postului. Au plecat liberalii şi au venit pediştii şi pesediştii şi, odată cu ei, s-a schimbat şi regula jocului. Aşa s-a născocit chestia cu mobilitatea funcţionarilor publici, prin care prefecţii puteau fi schimbaţi peste noapte şi strămutaţi la dracu' în praznic. Dar comedia nu s-a oprit aici. Pediştii piticului Boc au intrat în istoria recentă, odată cu adoptarea legii prin care şefii deconcentratelor se numesc, exclusiv, pe criterii politice. Simplu ca vaca. Chestia asta trebuia făcută de mult, să ştie tot românul că, din patru în patru ani, prostul nostru schimbă prostul lor. Şi invers. De azi înainte, adio competenţă, adio calitate. Ai făţăul portocaliu, eşti nimerit să conduci ditamai instituţia a cărei activitate nici măcar nu şti cu ce se mănâncă. Dacă partidul ţi-o cere, te sacrifici pentru ţară şi popor. Cum e cazul lui Camacho, pe numele lui real, Marius Cârpan, care, din patron falimentar a ajuns ditamai directorul la Garda de Mediu din Reşiţa. Altfel spus, noua lege permite şefilor de deconcentrate să adopte aceeaşi politică de numire şi angajare pe baza carnetului de partid. Când vom intra într-o astfel de instituţie, vom şti că, de la portar şi până la director, toţi au aceeaşi culoare politică. Până şi femeia de serviciu ori vidanjorul de la Salubritate vor avea aceeaşi soartă. Pentru halitorii de căcat din ziua de azi, nici că se putea o lege mai bună. Iar acest lucru se datorează politrucilor portocalii şi honvezilor lui Marko Bela. Datorită lor, viitor de aur România are!Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-38021476907355384372010-02-28T19:55:00.006+02:002010-03-01T00:31:52.882+02:00Cine mi-s eu, futu-mă în cur!De patru ani organizez în Reşiţa Târgul de Nunţi "Lior". Ideea de la care am pornit cu asociata mea, Corina Sonea, părea generoasă: tinerii cu perspectiva nunţii în faţă să nu mai bată drumul până la Timişoara în căutarea firmelor specializate în organizarea evenimentelor de acest fel. De fiecare dată, am încercat să satisfacem cele mai pretenţioase gusturi. În parte am reuşit, deşi Reşiţa nu dispune de spaţii corespunzătoare pentru manifestări de acest fel. Spun în parte, deoarece am avut sentimentul că snobii ai acestui oraş proletcultist, ajunşi peste noapte capitalişti sadea, n-au prea dat importanţă unor astfel de evenimente ce aduc culoare şi lumină într-un oraş tern, trist şi confuz. Vezi Doamne, cum să se amestece ei cu pulimea de la poale de Semenic? De la înălţimea funcţiilor e greu să te cobori la nivelul unor pălmaşi. Sau, "Cine mi-s eu, futu-mă în cur!", după cum sună un slogan ce a făcut carieră în acest colţ de ţară. E o chestie tipică pentru spaţiul Banatului de Munte, unde făloşenia şi aroganţa merg mână în mână, iar consecinţele unei astfel de mentalităţi se văd. Caraş-Severin a ajuns ruda săracă a Banatului istoric. Reşiţa seamănă tot mai mult cu o comună cu tramvai, în timp ce celelalte aşezări urbane, cu excepţia Caransebeşului, există doar cu numele. Cândva un judeţ puternic industrializat, Caraş-Severin a ajuns astăzi să conteze doar în cântările lui Dumitru Chepeţean şi Achim Nica "Gugulan cu car cu mere" şi "La Obreja într-o grădină". Datorită aroganţei, ignoranţei şi incompetenţei diriguitorilor acestui judeţ, Băile Herculane seamănă tot mai mult cu o ruină, Semenicul este staţiunea fără turişti, Clisura Dunării moare încet, dar sigur. Şi exemplele pot continua. Cei care n-au ochi să vadă cum se duce dracului tot ce a avut bun Caraş-Severinul n-au cum să-şi facă timp să treacă pragul unui târg de nunţi, chiar dacă nici o altă breaslă din acest judeţ nu organizează un astfel de eveniment.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-14134349000674681782010-02-27T12:56:00.004+02:002010-02-27T14:14:03.785+02:00Ura! Suntem salvaţi, a dat urzica!Astăzi am citit o însemnare pe <a href="http://mariobalint.blogspot.com/">http://mariobalint.blogspot.com</a>, scrisă de prietenul şi ziaristul cu acelaşi nume. Vă recomand cu căldură să faceţi şi voi acelaşi lucru. Apoi zic: Dacă Mario Balint vede judeţul la modul acesta tocmai de la Chişinău, încep să cred că viitorul luminos al Caraş-Severinului s-a dus pe torogoata lui Luca Novac, şi de la nimic bun să nu ne mai aşteptăm de acum încolo. Măi prietene de peste Prut, Ceacea Victor încearcă pe această cale să te pună la curent cu noutăţile din spaţiul Banatului de Munte. Unu: Delegaţia participantă la Congresul PSD s-a întors acasă. Voioasă şi vioaie. Au purces la drum cu indicaţia de a-l susţine pe Geoană şi au sfârşit să-l aleagă pe Ponta. Şi de data aceasta, trădătorii au avut obrazul gros. Doi: Prin târg se zvoneşte că liderul pesedist, Neluţu Mocioalcă a avut o întâlnire tete a tete cu independentul-liberal Ion Tabugan. Eu nu cred. Nu cred că era nevoie. Neluţu e prieten bun cu Gabi Oprea şi, deci, are de pe acum un loc asigurat în noul partid, în cazul în care va fi mătrăşit de la cârma organizaţiei judeţene subordonată lui Sorin Frunzăverde. Trei: PDL l-a numit la conducerea CET Energoterm pe Bebe Marinescu. Da, Bebe, care nu până de mult cânta pe la nunţi şi botezuri împreună cu fraţii săi. Bebe impresarul de fotbalişti şi antrenori, deşi el n-a dat în viaţa lui cu piciorul în polmă. Bebe ăsta, dacă îţi aminteşti dragă Mario, a manageriat şi firmele de transport ale lui Paul Petrica şi Dorinel Munteanu, de s-a ales praful de ele. Patru: Consilierii locali din Băile Herculane, pedelişti în majoritatea lor, au hotărât să le retragă lui Iosif Armaş şi Dan Aghaton titlurile de "Cetăţean de Onoare" primite în guvernarea PSD. Cei doi "foşti" rămân fără locurile de veci mult visate pe Valea Cernei. Cinci: drumurile Reşiţei arată mai rău decât cele sârbeşti din timpul bombardamentelor americane, în timp cele judeţene au luat chipul şi asemănare lui Ianăşi Roşeţ, mai marele dregător al Patrimoniului CJ. Şase: Adi Chibuţiu susţine că e posibil să renunţe la UCM Reşiţa, dacă acţionarii nu scot urgent din buzunare vreo zece milioane de euro. Dacă se va întâmpla asta, înseamnă că oraşul se va procopsi cu încă 3300 de şomeri. Şi, după atâtea veşti proaste, iată şi o ştire îmbucurătoare: Au ieşit urzicile pe coastă. Se anunţă o producţie record în anul ăsta. Stau ţiganii înşiraţi pe trotuare, ca rândunicile pe sârmă. De aia zic, frate Mario: Întoarce-te de grabă acasă. Mâine-poimâine dă şi dragveiul şi intrăm în normalitate. Ura, suntem salvaţi!Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-88858821812016264582010-02-22T16:48:00.003+02:002010-02-22T17:25:37.058+02:00Touareg, Touareg cum de-ai luat focul?Duminică seara, autoturismul de teren al Consiliului Judeţean Caraş-Severin a luat foc. Aşa, din senin. Până la rezultatul oficial al anchetei, fiecare îşi dă cu părerea despre posibilele cauze ale incidentului. Unii cred că incendiul s-a datorat unui scurt circuit la instalaţia electrică. Rahat. La o maşină cum e Touareg-ul, care nici măcar nu se afla în trafic, ci într-o parcare situată pe o strada din Reşiţa, este greu de crezut, dacă nu imposibil, să apară o asemenea defecţiune majoră. Alţii cred că focul a fost pus intenţionat. De ce ar fi aşa? Ce interes ar avea cineva să-i facă rău preşedintelui CJ Caraş-Severin? Oare nu Sorin Frunzăverde este cel mai iubit fiu al acestui judeţ? Nu datorită lui avem cele mai multe şi măreţe investiţii din ultimii douăzeci de ani? Nu pentru el oamenii se calcă în picioare - aşa cum scria cândva un coleg de-al meu - să-l vadă şi să-l atingă? Oare nu Sorin Frunzăverde este omul care îi ajută pe cei nevoiaşi, angajându-i la Consiliul Judeţean Caraş-Severin? Şi atunci, de ce să-i fi incendiat cineva maşina? La drept vorbind, bârfele astea nu mă interesează. Altceva mi se pare emblematic pentru ce-i ce conduc unul dintre cele mai sărace judeţe din ţară. Faptul că, maşinile de serviciu sunt folosite în scop personal zi şi noapte. În loc ca acestea să fie lăsate în faţa instituţiei, sunt parcate la domiciliul directorilor, vicepreşedinţilor şi şefilor din marea familie a CJ Caraş-Severin. Unii fac naveta cu ele, la Caransebeş sau Oţelu Roşu, fără ca Sorin Frunzăverde să vadă acest lucru. Până şi prefectul Octavian Ţunea îşi parchează maşina la bloc. Aşa s-a întâmplat şi cu Touareg-ul preşedintelui Frunzăverde. A fost parcată pe Strada Ţarcului, acolo unde locuieşte şoferul său. Nu ştiu cine va plăti oalele sparte, dar sunt convins că asemenea apucături de ciocoi noi vor continua.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-43178056323010447552010-02-21T12:07:00.002+02:002010-02-21T14:14:53.488+02:00Ştefi-paznic la urnePentru Nicolae Ştefănescu, secretarul PSD Caraş-Severin, ziua de sâmbătă, 20 februarie 201o, a reprezentat apogeul carierei sale politice. Prin voinţa delegaţiilor prezenţi la congres, Ştefi a stat santinelă la urna cu buletinele de vot. Cine era ca el! Părea un curcan ce se înfoia în pene, ori de câte ori simţea lumina reflectoarelor. Şi avea şi motive. Toată seara şi până noaptea târziu, a fost în prim-planul televiziunilor naţionale. Pe lângă atâtea VIP-uri ce s-au perindat prin faţa camerelor de luat vederi, Ştefi poza, parcă, în Brad Pitt al politichiei pesediste. Ori de câte ori se întorcea unul de la cabina de vot, el era în prim plan. Băţos şi plin de importanţă, deşi statura nu-l ajută să sară în ochi de fiecare dată. La un moment dat, a schimbat câteva replici şi a dat mâna cu Marian Vanghelie. Excelenţa Sa Marian Vanghelie, cum ar zice Ştefi al nostru. Cu siguranţă, acel moment, îi va rămâne întipărit în minte toată viaţa. Cred şi eu, nu oricine are privilegiul de a sta umăr lângă umăr cu "intelectualul" din PSD.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-83598898723638128002010-02-20T22:21:00.003+02:002010-02-20T22:53:40.094+02:00PSD - partid fără viitorLa ora la care scriu această însemnare, congresul PSD e în plină desfăşurare. Altfel spus, nu ştiu numele viitorului preşedinte. După spectacolul grotesc din timpul zilei, nici că mă mai interesează dacă va câştiga Geoană sau Ponta. Şi nici dacă Mocioalcă a mers la două capete, aşa cum se aude, promiţând, iniţial, sprijinul Prostănacului ca apoi, să-şi mobilizeze oamenii din Delegaţia judeţeană să-l voteze pe ginerele lui Ilie Sârbu. Nu mă miră. De la Neluţu te poţi aştepta la orice. Inclusiv să te trădeze cu rânjetul său malefic. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, singura chestie ce m-ar interesa de la acest congres deschis de Vanghelie-Almanahe şi Pandele-Voluntari, se referă la ce i-o fi şoptit "Primarul care este" lui Cristian Deaconescu de l-a făcut pe acesta să se retragă din cursa pentru preşedenţia partidului? Că, oricât ai fi de încuiat la minte, tot ţi-ai da seama că Deaconescu chiar îşi dorea să-l bată la curul gol pe Mirciulică. Cu ce l-o fi speriat "intelectualul" Sectorului V pe bietul Cristi? Cu un şantaj legat de un oarece dosar sau vreo casetă compromiţătoare pentru moralitatea fostului ministru de externe? Greu de spus în seara asta. Chiar dacă nu vom ştii niciodată adevărul şi ne vom scălda doar în speculaţii, un lucru este cert: Aşa cum au decurs lucrările Congresului, PSD pozează într-un partid fără viitor. Mâna lungă a "Serviciilor" are grijă ca mătăniile vrăjitoarelor aduse în curtea Complexului Expoziţional să nu alunge dracii ce s-au infiltrat în acest partid. Şi acesta e doar începutul.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2582949472243760576.post-6357776101443047212010-02-19T19:51:00.002+02:002010-02-19T20:53:51.662+02:00Lacrima jurnalistuluiÎn seara aceasta, am văzut-o pe Alessandra Stoicescu altfel de cum eram obişnuit. Avea ochii înlăcrimaţi şi glasul sugrumat de emoţiile despărţirii de "Observatorul" de la Antena 1. După ani de zile petrecuţi seară de seară la pupitrul ştirilor de la ora 19, este normal să se întâmple aşa. La urma-urmei, jurnalistul este şi el om. Are sentimente ca oricare altul dintre voi, iubeşte, suferă şi, ceea ce îl deosebeşte de ceilalţi, trăieşte la maxim evenimentul. Şi eu am plâns. Nu mi-e ruşine să recunosc acest lucru. Nu de multe ori, în cei 16 ani de meserie, dar am plâns. N-am făcut-o în decembrie 1994 când, 2.000 de revoltaţi de la UCM Reşiţa m-au huiduit, scuipat şi lovit pentru că nu le împărtăşisem motivele pentru care continuau să protesteze în stradă, şi nici în martie 2008 când, patronul ziarului, pe numele său, Simion Iancu, zis Simi, secretarul general al PDL Caraş-Severin şi primarul oraşului Oţelu Roşu, mi-a desfăcut contractul de muncă de la cotidianul pe care îl infiinţasem iar, mai apoi, i l-am cedat acestui politician de doi bani. Dar nici în 1999 când, sute de muncitori instigaţi de un ofiţer de la "Doi şi un sfert" ne-au sechestrat în biroul directorului de la CM Bocşa şi ne-au ameninţat cu moartea. Astfel de momente sunt inerente în viaţa jurnalistului care îşi asumă deliberat riscul vorbelor scrise sau rostite. Prima dată am plâns 15 martie 2004, când am lansat "Sud-Vestul", ziar pe care l-am înfiinţat împreună cu doi colegi, iar a doua oară, în ziua în care un cititor mi-a făcut cadou de Crăciun o cană. Una simplă, dar pe care omul trecuse cu litere aurii recunoştiinţa lui pentru articolele scrise de mine de-a lungul anilor. Pentru unii, poate că gestul cititorului anonim ar fi putut trece neobservat. Mie, mi-a stors o lacrimă. În loc de "mulţumesc". Exact ca Alessandrei Stoicescu în seara aceasta.Victor Nafiruhttp://www.blogger.com/profile/08553179517417810186noreply@blogger.com0