Pe când taxa pe înjurături?

Patruzeci de ani i-am aşteptat pe americani, să le fumăm Kent-ul, să le bem Coca-Cola şi să le mâncăm hamburgerii. Mai pe româneşte, să fim şi noi în pas cu lumea civilizată. Dacă unii n-au mai apucat să prindă ziua aceasta, drept pentru care s-au mulţumit cu Carpaţi fără filtru, Cico şi câteva urme de salam de soia între două felii de pâine primită pe cartelă, generaţia anilor '90 a avut mai mult noroc. Pe toate drumurile şi cărările mioritice găseşti toate aceste bunătăţi care au făcut istorie de-a lungul ultimului veac. Şi, când credeam că ne e şi nouă bine, iată că vine un ministru, aflat în inventarul lui Boc, care ne sfătuieşte, prieteneşte, să ne mai punem pofta în cui. După modelul gândirii ilustre a şefului său - ca să ne fie bine, trebuie ca întâi să ne meargă rău -, Attila Cseke, ministrul Sănătăţii, propune o nouă taxă pe viciu. Nu pe ţigări sau alcool, că astea există deja, ci pe produsele fast-food. Se aude că acelaşi lucru se va întâmpla cu dulciurile şi lichidele carbogazoase. Banii astfel obţinuţi urmează să fie folosiţi pentru programele din Sănătate. De suferit nu vor suferi guvernanţii sau politicienii, ci tot amărâtul de contribuabil, cocoşat de atâtea biruri acum, la început de an şide o nouă guvernare pedelisto-udemerito-independentă. Din păcate, nici măsura asta nu va reuşi să scoată ţara din criză. Singura taxă cu care Guvernul se poate salva este cea pe înjurături. Da, pe înjurăturile celor două milioane de bugetari ce nu vor mai beneficia de tichete valorice de masă, sau pe ale celor 15.000 de dascăli ce-şi vor pierde locurile de muncă ori a miilor de pensionari şi şomeri. La câte înjurături sunt astăzi pe cap de locuitori, România se poate clasa pe primul loc în Europa.