Care presă?

În urmă cu douăzeci de ani, în România se vindeau zilnic peste 15 milioane de ziare. Aproape tot românul ţinea în mână cel puţin o publicaţie scrisă. Cererea era atât de mare încât, în mai puţin de o oră, se epuizau ziarele din chioşcuri, ceea ce obliga anumite redacţii să tipărească o nouă ediţie. Cozile de la punctele de difuzare dădeau dimensiunea interesului manifestat de cetăţeanul de rând, ahtiat după adevărurile dezvăluite fără oprelişti de noua generaţie de jurnalişti. La începutul mileniului, presa românească a început să-şi piardă din voiciunea începutului. Au apărut patronii de trusturi şi totul s-a dus dracului. Cu ajutorul lor, a început marea manipulare dictată de factorul politic. Dincolo de aceste ingerinţe nefaste în actul editorial, presa scrisă, dar nu numai ea, a început să-şi piardă din credibilitatea cu care era privită în anii '90. În plus, pe piaţă au apărut trusturile străine care au promovat o presă de o altă factură. Încetul cu încetul, anchetele grele au cam dispărut, articolele de fond au ajuns tot mai rare, să nu mai vorbim de reportajele şi alte genuri jurnalistice, locul lor fiind luat de aşa-zisele ziare de familie, pline de poze, dar goale de conţinut. Astăzi, la douăzeci de ani distanţă de la acele cozi interminabile, ziarele se vând după cum sunt de îmbrăcate vedetele. Cele cu Sensual, Daniela Crudu şi Andreea Manta au trecere la cititori, la fel şi ştirile de la ora la care englezii îşi beau ceaiul. Se vând bine şi violurile de babe, crimele amanţilor, sinuciderile din dragoste, băşina trasă de nu ştiu ce VIP într-un club exclusivist. În aist timp, presa adevărată, cea de opinie şi de anchetă, moare: Cotidianul, Gardianul, Ziua şi, cu permesiunea voastră, ultimul pe lista rămasă deschisă, Newsin, agenţia de presă a Grupului Realitatea.