În spatele uşilor capitonate

Cu câteva zile înainte de a păşi în noul an, un cunoscut politician cărăşan se arăta surprins de faptul că, în oraşul de pe Bârzava, oamenii au feţele triste, deşi sărbătorile de iarnă erau în toi. "Nu vezi unul zâmbind, toţi sunt îngânduraţi, apăsaţi de griji, de parcă n-ar veni Anul Nou", remarca acesta. Şi tot el povestea că tocmai se despărţise de un alt lider cunoscut, de la un alt partid, cu care, de-a lungul anilor, o ţinuse numai în certuri şi dispute murdare. "M-a sunat să trec pe la el. Am băut un whisky, o cafea, şi am bârfit. Măcar acum la sfârşit de an", a conchis personajul nostru. Deci, "feţe triste, griji, whisky şi bârfe", acestea sunt ingridientele ce compun cotidianul politicianului român. Sau, poate numai atunci când renunţă la şofer şi la maşina care îl aşteaptă la scară ore întregi şi se îndură să facă câţiva paşi printre amărâţii fostei Cetăţi de Foc. Atunci, el are o revelaţie în privinţa gradului de sărăcie a oraşului cu istorie mai veche chiar şi decât cea a Statelor Unite. Poate atunci e singurul moment, sau poate nu, când se întreabă cum se poate trăi dintr-o amărâtă de pensie de 6-700 de lei ori dintr-un salariu de bugetar, când lui banii ăştia nu-i ajung pentru câteva ore de cumpărături la Mall-ul din Timişoara. Chiar aşa. Cum se descurcă profesorul debutant, medicul rezident, salahorul din construcţii şi alte categorii sociale ale căror venituri lunare abia dacă trec de 1.000 de lei? O întrebare pe care politicienii noştri ar trebui să şi-o pună zinic. În fond, disputa dintre ei nu are nimic cu bunăstarea oamenilor de rând, ci cu buzunarele lor. Demagogia din campaniile electorale se răsfrânge asupra celor mulţi. Şi unii, şi alţii mint cu neruşinare atunci când ne cerşesc voturile. Şi unii, şi alţii ştiu că dacă nu fac asta nu ajung să câştige alegerile, singurul lucru care, cu adevărat, contează pentru ei. De faţadă, sunt duşmani însă, în spatele uşilor capitonate, pun ţara, judeţul, oraşul şi comuna la cale. Le scot la mezat, prin licitaţii trucate şi înţelegeri murdare. Asta e ceea ce nu înţelege alegătorul când ajunge în faţa urnelor. Sau dacă înţelege, el pleacă de la premisa că "Alţii mai buni nu avem".