vineri, 1 ianuarie 2010

România, ţara lu' State Potcovarul

Programele de Revelion prezentate de televiziunile comerciale au frizat, din nou, esteticul şi bunul simţ. În goană după audienţă, producătorii ne-au umplut casele cu manelişti, cântăreţe despuiate, scheciuri seci, artişti ce se hlizeau de parcă ar fi fost în arena circului şi obscenităţi de tot felul. Uitându-mă la Antena 1, am avut senzaţia că vedeam în reluare programul de acum un an. Aceeaşi idee tâmpită, cu manelişti şi comedianţi de mâna doua, care se scălămbăiau cu şi fără rost. Sunt convins că mulţi dintre ei nici măcar nu au habar de personajele în pielea cărora intraseră. Până şi nume sonore din folclorul popular ori din muzica uşoară românească n-au făcut excepţie. Cu toţii s-au dat în stambă, crezând că, după câteva păhărele date peste cap, telespectatorul român tot nu pricepe nimic. La fel au stat lucrurile la PRO TV. Televiziunea din Tache Protopopescu i-a scos în faţă, cum altfel?, pe State de România şi Flăcărica lui. Spectacol îndoielnic în care au fost antrenaţi şi unii artişti de la care altele sunt aşteptările. Dar când vine vorba de bani, mai ţii seama de respect sau de bun simţ? Se pare că nu, într-o societate în care adevăratele valori sunt ignorate sau chiar uitate de realizatorii programelor de divertisment. La prânz, pe 1 ianuarie, am urmărit, ca în fiecare an, concertul de Anul Nou al Filarmonicii Simfonice din Viena. După ultimele aplauze ale spectatorilor, am înţeles cât de mare este distanţa dintre România lui State Potcovarul şi Austria lui Straus, tată şi fiu. Cu indulgenţă, vreo o sută de ani.

Un comentariu:

  1. Cata dreptate ai! Sunt total de acord cu tine, mi-e sila in aceeasi masura ca si tie de tot ce vezi pe televiziunile noastre comerciale, de la telenovelele cu eroi tigani (de parca toti ceilalti ar fi incetat sa existe), pana la manelele care ne sufoca eistenta. Ne tiganizam incet-incet, si o sa ajungem sa ne uitam de tot obiceiuri, traditii, tot ce inseamna cultura noastra, si vom imbratisa subcultura acestor conlocuitori de care nu am stiut, de-a lungul istoriei nostre comune, sa ne lepadam. Trist!

    RăspundețiȘtergere