Gala umorului politic românesc

De mai bine de un an, suntem martorii celei mai jalnice guvernări postdecembriste. Dacă televiziunile s-ar gândi vreodată să organizeze „Gala umorului politic românesc“, cu siguranţă că Birlic, Tomazian, Nea Mărin, Arşinel şi Stela, Nae Lăzărescu şi Vasile Murariu ar părea nişte nişte pârliţi de amatori pe lângă aceşti monştrii ai umorului negru. Am ţine-o tot într-o veselie şi am uita de ratele neplătite, de restanţele la încălzire ori de gustul salamului plin de zgârciuri. Până şi viaţa ni s-ar schimba în bine şi, de bucurie, ne-am pune să scriem versuri care să ne deschidă calea marilor „succesuri“.
Păi, cum să nu râdem, chiar şi cu burta goală, de idioţeniile spuse şi făcute de aceşti miniştri portocalii ai Cabinetului condus de piticotul de Boc? Uitaţi-vă la dom' Funeriu, cu ce faţă de marţian şi gândire filozofică apare el în faţa profesorilor şi elevilor să le explice teoria chibritului aplicată în noua lege a învăţământului. Jur pe roşu, cum ar spune un bun amic, dacă omul ăsta nu a luat lecţii de actorie de la marele Băselu în materie de discurs politic. Din cap până în picioare, e tot o grimasă, de parcă ar fi mereu constipat. Dureros este că, din constipaţia lui ies nişte idei de te doare dibla, nu alta: adio titularizare, profesorii vor fi angajaţi după bunul plac al directorilor, primarilor şi comitetului de părinţi şi elevi, gimnaziul se întinde până în clasa a IX-a, bacul se va da în pauza mare ş.a.m.d. , până se va alege praful de şcoala Domnului Trandafir.
Sau, priviţi-i pe Vlădescu şi Şeitan, şi nu veţi înţelege o iotă din ce ne-au tot spus până acum în legătură cu legea pensilor. În afară de faptul că am râs şi am făcut băşcălie de ei zi de zi, nu am reuşit să pricepem nimic din gargara cu pensiile nesimţite ori cu salariile bugetarilor care, ba creşteau, dimineaţa pe la 10, ba scădeau, două ore mai târziu, pentru ca seara să apară Little Boc la televizor ca să-i urecheze. Amintiţi-vă cât am râs când au propus ca alocaţiile copiilor să se acorde în funcţie de câştigurile părinţilor şi era cât pe aci să facem pe noi la sugestia a nu ştiu cărui ministru, ca amenzile aplicate şoferilor să difere în funcţie de leafa pe care o au.
Mai nou, neaoşul ministru Cseke Attila ameninţă bolnavii cu controale la domiciliu. Pe cine nu-l găseşte acasă echipa de activişti trimisă în inspecţie, îl arde la buzunare. Propunerea nu specifică clar ce se întâmplă cu bolnavul pe care îl află stând pe budă şi nu înfofolit în pat. Normal ar fi să nu-i plătească concediul medical. Că, dacă îi vine să se ducă la closet, să-i pună sub el plosca sau oliţa. Un bolnav constincios şi conştient de importanţa şi gravitatea legii ce stă să se fete, aşa ar trebui să facă.
Deci, nu am dreptate cu „Gala umorului politic românesc“? De ce să-i schimbăm şi să-i rotim ca pe vremea comuniştilor? Vorba lu' Nea Mărin: Bă, unde mai găsim alţii mai buni? Să-i lăsăm acolo unde sunt şi să râdem în continuare de ei. Că sunt mişto, haioşi şi glumeţi. Zău, aşa.