Ce glumă. Dascălii în grevă

De luni de zile îi tot aud pe dascăli cum se văicăresc. De salarii, de teama disponibilizărilor, de scoaterea titularizării, de noua lege a învăţământului. Şi câte înjurături or fi scăpat printre dinţi la adresa acestui ministru-marţian, pe numele lui Daniel Funeriu, cel care a reuşit să ne zăpăcească pe toţi cu tâmpenile lui. I-am înţeles de fiecare dată şi mereu am fost solidar cu ei, indiferent de cine se afla la guvernare. Nu e uşor să fi dascăl în ziua de azi, la câtă democraţie şi libertate zburdă pe coridoarele şi în curtea şcolii româneşti. Tocmai de asta, aşteptam să-i văd la grevă în proporţie de 99,99 la sută. Să-şi strige nemulţumirile şi să-şi susţină drepturile. Sincer, am crezut că vor da dovadă de solidaritate în faţa acestor guvernanţi perfizi, incompetenţi şi rupţi de realitate. Când încolo, cei mai mulţi au băgat coada între picioare şi au stat cuminţi la catedră. De teamă şi din laşitate. Un comportament tipic românesc care ne aminteşte de zicala: „Capul plecat, sabia nu-l taie“. Acum nu mai e vorba de sabie, ci de pixul lui Boc, Funeriu, Vlădescu şi Şeitan care au un motiv în plus să spună că majoritatea profesorilor sunt de acord cu hotărârile luate împotriva lor.
Dacă aşa stau lucrurile, de acum înainte dascălii nu mai voie să se vaite pe la toate colţurile. Îşi merită soarta. Au avut ocazia să dovedească că sunt capabili să-şi apere drepturile, însă n-au ştiut sau nu au vrut să profite de un astfel de moment.