Cine nu-i cu noi e împotriva noastră!

De douăzeci de ani trăim într-o permanentă confuzie. Începând cu dosarele revoluţiei şi terminând cu legile educaţiei, salarizării unice şi ale pensiei. Nimic concret, nimic palpabil. Totul e păcăleală cu efect de algocalmin. Adevărul e rostit cu jumătate de gură, în timp ce minciuna răzbate din fiecare frază de cei ce conjugă verbul „a conduce“ la trecut, prezent şi viitor. Între cei care au fost şi sunt la Putere, nu există nici o diferenţă. Şi unii, şi alţii s-au dovedit vânzători de iluzii împachetate în staniol roşu, galben şi portocaliu. Şi unii, şi alţii s-au arătat mai degrabă preocupaţi să distrugă, decât să pună ceva în loc. Trufaşi, sfidători, ipocriţi şi lipsiţi de scrupule, indiferent de doctrina cu care au defilat până acum. Cu toţii au avut, au şi vor avea un singur interes: cel al bunăstării personale. Pentru asta se cumpără voturile şi se împart pomenile electorale. Cu nesimţire şi cu rânjetul pe feţele politicieni născuţi, din nimic, peste noapte.
Iar noi continuăm să le fim părtaşi. Zi de zi, ceas de ceas. Ne bucurăm pentru câţiva creiţari aruncaţi din patru în patru ani şi le suportăm inepţiile debitate seara la televizor. Ne consolăm cu gândul că nici ăia de dinainte n-au fost mai buni, în timp ce actualii se organizează după principiile de clan mafiot. „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră“, sub această deviză se fac angajările în administraţia locală, se împarte bugetul judeţului şi se aranjează licitaţiile publice.
În fiecare dimineaţă ne trezim cu greaţa în gât, dar nu ne pasă. Ne-am obişnuit cu ea, la fel cum ne obişnuisem cu tacâmurile şi adidaşii lui Ceauşescu. Şi ne încăpăţânăm să ne ducem existenţa în această hazna urât mirositoare. De ce? Numai generaţia de mâine poate spune lucrul ăsta.