Turismul lu' peşte

Nu de mult, am fost invitat să moderez o acţiune organizată de un ONG din Bucureşti, la Universitatea "Eftimie Murgu" din Reşiţa. Tema propusă - Structura şi organizarea Parlamentului României-părea cel puţin tentantă. Surprinzător, studenţii nu s-au arătat interesaţi de o astfel de abordare. În percepţia lor, parlamentarii şi politicienii sunt asociaţi cu scandalurile pe care le văd seară de seară la posturile de televiziune, motiv pentru care se simt îndreptăţiţi să creadă că astfel de personaje nu-i reprezintă. Încet-încet, discuţiile s-au concentrat o zonă extrem de sensibilă: cea a viitorului absolventului de facultate. Întâmplător, cei mai mulţi dintre ei erau studenţi la specialitatea "Turism", şi nici unul nu era convins că îşi va găsi un loc adecvat pregătirii. În cel mai bun caz, pot aspira la un post de barman sau cameristă. Aceasta în condiţiile în care judeţul Caraş-Severin are un potenţial turistic de invidiat: Dunăre, munte, lacuri naturale şi artificiale şi zăpadă cinci-şase luni pe an. La drept vorbind, lucrurile stau întocmai, acest judeţ pare uitat de Dumnezeu, ca să nu spun altfel. Ca să ajungi sus pe munte, îţi trebuie nervi de oţel, şi asta din cauza drumurilor care arată jalnic. Cineva spunea că până şi şoselele sârbeşti bombardate de americani arătau mai bine ca cele din Caraş-Severin pe timp de pace. Surprinzătoare această imagine jalnică întâlnită la tot pasul pentru un judeţ ce ar trebui să renască tocmai din frumuseţiile pe care i le-a dat Divinitatea. Surprinzătoare, dar şi dramatică pentru viitorul locuitorilor săi, scârbiţi de tot ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani sub falduri pesediste, pedeliste sau peneliste. Indiferent cine s-a aflat la conducerea lui, Caraş-Severin n-a progresat deloc în tot acest timp. Mai mult, a ajuns pe locurile retrogradabile, la toate capitolele, la nivel de ţară. Cât despre sintagma "Banatu-i fruncea", care a făcut istorie de-a lungul anilor, las pe alţii să o comenteze.