Cine mi-s eu, futu-mă în cur!

De patru ani organizez în Reşiţa Târgul de Nunţi "Lior". Ideea de la care am pornit cu asociata mea, Corina Sonea, părea generoasă: tinerii cu perspectiva nunţii în faţă să nu mai bată drumul până la Timişoara în căutarea firmelor specializate în organizarea evenimentelor de acest fel. De fiecare dată, am încercat să satisfacem cele mai pretenţioase gusturi. În parte am reuşit, deşi Reşiţa nu dispune de spaţii corespunzătoare pentru manifestări de acest fel. Spun în parte, deoarece am avut sentimentul că snobii ai acestui oraş proletcultist, ajunşi peste noapte capitalişti sadea, n-au prea dat importanţă unor astfel de evenimente ce aduc culoare şi lumină într-un oraş tern, trist şi confuz. Vezi Doamne, cum să se amestece ei cu pulimea de la poale de Semenic? De la înălţimea funcţiilor e greu să te cobori la nivelul unor pălmaşi. Sau, "Cine mi-s eu, futu-mă în cur!", după cum sună un slogan ce a făcut carieră în acest colţ de ţară. E o chestie tipică pentru spaţiul Banatului de Munte, unde făloşenia şi aroganţa merg mână în mână, iar consecinţele unei astfel de mentalităţi se văd. Caraş-Severin a ajuns ruda săracă a Banatului istoric. Reşiţa seamănă tot mai mult cu o comună cu tramvai, în timp ce celelalte aşezări urbane, cu excepţia Caransebeşului, există doar cu numele. Cândva un judeţ puternic industrializat, Caraş-Severin a ajuns astăzi să conteze doar în cântările lui Dumitru Chepeţean şi Achim Nica "Gugulan cu car cu mere" şi "La Obreja într-o grădină". Datorită aroganţei, ignoranţei şi incompetenţei diriguitorilor acestui judeţ, Băile Herculane seamănă tot mai mult cu o ruină, Semenicul este staţiunea fără turişti, Clisura Dunării moare încet, dar sigur. Şi exemplele pot continua. Cei care n-au ochi să vadă cum se duce dracului tot ce a avut bun Caraş-Severinul n-au cum să-şi facă timp să treacă pragul unui târg de nunţi, chiar dacă nici o altă breaslă din acest judeţ nu organizează un astfel de eveniment.