Capra, dobitoc sau poziţie?

O dilemă la fel de mare ca şi cea cu oul şi găina. La prima vedere, lucrurile par simple: capra e un animal care creşte atât pe lângă casa omului, cât şi în sălbăticie. Pe de altă parte, capră este şi chestia aia pe care se taie lemne, şi schela rudimentară a zidarului, dar şi scaunul birjarului de odinioară. Lucrurile încep să se precipite cu cât ne încăpăţânăm să aprofundăm înţelesul cuvintelor şi propoziţiunilor. Astfel, de-a lungul timpului, cuvântul "capră" a dobândit şi un înţeles cu profunde conotaţii sexuale. Fie că e vorba de relaţia propriu-zisă a celor doi parteneri, fie că face trimiteri la slugărnicia unora faţă de cei care îi conduc. De aici şi întrebarea din titlu: dobitoc sau poziţie? Într-un moment în care reinventăm swinger-ul, se cuvine să vorbim de capră ca şi poziţie în societate. Cu cât unii stau "capră" mai bine şi ling dosul baban al şefului de partid ori de instituţie publică, cu atât le cresc şansele să urce pe scara ierarhică a societăţii româneşti. Era să zic scara valorică deşi, dacă mă uit în jur şi văd câţi incompetenţi au ajuns să ne conducă, chiar îmi vine să cred că aceasta este normalitatea în România. Carevasăzică, nu e neaparat nevoie ca cineva să fie deştept foc pentru a fi numit director sau şef de serviciu peste pălmşii din Consiliul judeţean sau Prefectura Caraş-Severin. Important e să exerseze poziţia clasică a caprei până îl apucă lumbago. La început i se va părea greţos să o facă - cu atâtea priviri aţintite asupra sa -, însă cu timpul se va obişnui într-atât, încât va ajunge să creadă că curu' lui Zeus e mai dulce decât o acadea turcească.