Un preşedinte glumeţ

Doamnelor şi domnilor. Asistăm în aceste zile la cea mai penibilă reprezentare post-decembristă în pusă în scenă de Poppey Marinarul şi piticul din Răchiţele, ajuns fără voia lui prim-ministru al acestei ţări. Băselu controlează tot ce mişcă şi se clatină sub vântul patriei noastre capitaliste. Şi pentru că îl doare la banană de bârfele din cancelariile occidentale, s-a decis să-i ia locul lui Boc. Aici are dreptate, decât un prim-ministru handicapat, mai bine un preşedinte care sfidează constituţia, bunul simţ şi alte chestii ce ţin de obraz. Ce dracu, doar trăim în România, în timpul celei mai tembele guvernări din ultimii două mii de ani. Când l-am văzut pe Băsescu anunţând că îşi va dona salariul până la sfârşitul anului şi ne-a cerut să fim solidari cu măsurile impuse de FMI, m-am căcat pe mine de râs. Păi, bine mă, domnule preşedinte, nu ţi-e de ajuns că îi iei lui tată-meu 15 procente din pensia aia, şi aşa amărâtă, alte 25 din salariul prietenului meu Cipri, că îi blochezi nevestei ieşirea la pensie anticipată, că impozitezi până şi tichetele de masă? Nu ţi-e de ajuns, văd că nu esti mulţumit doar cu atât. Vrei neaparat să fim solidari cu măsurile acestor idioţi care au ajuns să ne conducă. Cum poţi, domnule preşedinte să ne ceri aşa ceva. Nu ai vrea cumva să-ţi trimitem la Cotroceni telegrame în care să ne exprimăm neţărmurita dragoste pentru matale şi nătărăii de miniştri care au băgat ţara în căcat? O facem şi pe asta, dacă îţi face plăcere, dar la ce ţi-ar folosi? La memoriile pe care le vei scrie la bătrâneţe? Cine dracu o să le mai citească? Cine crezi că o vrea să-şi mai amintească de această guvernare falimentară? La asta nu te-ai gândit? Păcat, dar nu-i timpul pierdut, să o faci. Măcar aşa, de amorul artei.