Cu scârbă despre Voicu

Cătălin Voicu a fost arestat. Pentru cel puţin 30 de zile, senatorul va sta în spatele gratiilor. Asta, în cazul în care nu i se va accepta recursul de vineri. Sincer să fiu, chiar dacă ne aflăm în Săptămâna Mare, nu mă aşteptam la o asemenea minune din partea justiţiei române. După ce s-a tot căcăit de-a lungul timpului, justiţia pare să fi fost oarbă de data asta. N-a ţinut seama de gradele de pe umeri şi nici de statutul său de parlamentar. L-a trimis acolo unde îi este locul. În arestul poliţiei, alături şuţi, proxeneţi şi borfaşii de rând. Chiar dacă prezumţia de nevinovăţie funcţionează şi în acest caz şi a avut de o campanie mediatică mai mult decât suspectă, Cătălin Voicu rămâne un gunoi. Unul din multele gunoaie ce s-au ridicat în ultimii 20 de ani din mocirla politicii dâmboviţene. Un politician de doi bani care a ajuns în Parlamentul României nu pentru că ar fi fost deştept, ci pentru că aşa au considerat stăpânii lui, mereu dispuşi să încurajeze reţelele de tip mafiot. La câte pretenţii şi vise de prea mărire a avut în urmă cu un an, mă aşteptam să rămână bărbat până la capăt, să lase justiţia să-şi facă treaba. Dar n-a dat dovadă de aşa ceva, dovedindu-ne cât de mărunt îi este caracterul. În încercarea disperată de a scăpa de răcoarea arestului, a invocat copiii sai mici şi părinţii bătrâni. Din acest motiv, mi-e scârbă să mai scriu despre acest individ impostor.