Mulţumesc!

N-am mai scris de mult pe blog. Am şi uitat de când nu mi-am mai făcut timp pentru aşa ceva. Spre ruşinea mea, nici la romanul cel nou nu am reuşit să scriu măcar un cuvânt în plus. Şi asta nu din cauza faptului că aş fi fost bolnav, lipsit de inspiraţie ori fără chef. Pur şi simplu ziarul online: www.argument-cs.ro, pe care l-am lansat pe 15 aprilie, mă stoarce de toate energiile. N-aş fi bănuit vreodată că te poate captiva într-aşa hal un ziar publicat pe internet. Până la apariţia lui, am fost adeptul ziarului-ziar, tipărit pe plăci, cu mirosul ăla extraordinar de plumb şi tuş, pe care îl urmăreşti fascinant cum se plimbă de-a lungul rotativei din tipografie, ca apoi să se rupă în opt, doisprezece sau şaisprezece pagini. Ei, bine, forma electronică a ziarului este cu totul altceva. Dacă la ziarul tipărit pe hârtie, de la Letea Bacău, aşteptam o zi şi o noapte pentru ca informaţia sau articolul meu să ajungă la cititori, la online lucrurile se schimbă total. Timpul se comprimă uimitor şi este nevoie doar de un click pentru ca totul să prindă viaţă. Informaţia e receptată în timp real, ceea nu face decât să desfiinţeze barierele existente până acum între ziarist şi cititor. Dacă mă întrebaţi ce am câştigat în aceste două luni şi jumătate, răspunsul este unul singur: pariul pe care l-am făcut cu colegii când am pornit la drum. Cel mai optimist dintre ei spunea că, după o lună de activitate, nu vom avea mai mult de o sută de vizite pe zi. Mi-a fost ciudă să aud asta. Era ca şi cum ne-am fi apucat de un lucru, doar să ne aflăm în treabă. Deşi nu ştiam cu ce se mănâncă o astfel de presă online şi în condiţiile în care nu ne permiteam prea multă publicitate, eu am prognozat numai puţin de 500 de vizite pe zi. Toţi ceilalţi au râs. După o lună şi jumătate, am reuşit să atragem 500 de vizite, iar după alte două săptămâni, trecusem pragul de 600. În seara asta este posibil să avem în jur 650 de vizite. Ce vreau să spun prin asta? Deşi sunt proaspăt pensionar, de două luni, mă simt încă în stare să merg mai departe. Să nu-mi dezamăgesc cititorii mei dragi, datorită cărora mi-am făcut atâţia duşmani printre politicienii acestui judeţ. Dar nu-mi pare rău. Fără încrederea lor, pe care ne-o arată la tot pasul, acest ziar nu ar supravieţui. De aceea, le mulţumesc la modul cel mai frumos cu putinţă.