duminică, 28 februarie 2010

Cine mi-s eu, futu-mă în cur!

De patru ani organizez în Reşiţa Târgul de Nunţi "Lior". Ideea de la care am pornit cu asociata mea, Corina Sonea, părea generoasă: tinerii cu perspectiva nunţii în faţă să nu mai bată drumul până la Timişoara în căutarea firmelor specializate în organizarea evenimentelor de acest fel. De fiecare dată, am încercat să satisfacem cele mai pretenţioase gusturi. În parte am reuşit, deşi Reşiţa nu dispune de spaţii corespunzătoare pentru manifestări de acest fel. Spun în parte, deoarece am avut sentimentul că snobii ai acestui oraş proletcultist, ajunşi peste noapte capitalişti sadea, n-au prea dat importanţă unor astfel de evenimente ce aduc culoare şi lumină într-un oraş tern, trist şi confuz. Vezi Doamne, cum să se amestece ei cu pulimea de la poale de Semenic? De la înălţimea funcţiilor e greu să te cobori la nivelul unor pălmaşi. Sau, "Cine mi-s eu, futu-mă în cur!", după cum sună un slogan ce a făcut carieră în acest colţ de ţară. E o chestie tipică pentru spaţiul Banatului de Munte, unde făloşenia şi aroganţa merg mână în mână, iar consecinţele unei astfel de mentalităţi se văd. Caraş-Severin a ajuns ruda săracă a Banatului istoric. Reşiţa seamănă tot mai mult cu o comună cu tramvai, în timp ce celelalte aşezări urbane, cu excepţia Caransebeşului, există doar cu numele. Cândva un judeţ puternic industrializat, Caraş-Severin a ajuns astăzi să conteze doar în cântările lui Dumitru Chepeţean şi Achim Nica "Gugulan cu car cu mere" şi "La Obreja într-o grădină". Datorită aroganţei, ignoranţei şi incompetenţei diriguitorilor acestui judeţ, Băile Herculane seamănă tot mai mult cu o ruină, Semenicul este staţiunea fără turişti, Clisura Dunării moare încet, dar sigur. Şi exemplele pot continua. Cei care n-au ochi să vadă cum se duce dracului tot ce a avut bun Caraş-Severinul n-au cum să-şi facă timp să treacă pragul unui târg de nunţi, chiar dacă nici o altă breaslă din acest judeţ nu organizează un astfel de eveniment.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Ura! Suntem salvaţi, a dat urzica!

Astăzi am citit o însemnare pe http://mariobalint.blogspot.com, scrisă de prietenul şi ziaristul cu acelaşi nume. Vă recomand cu căldură să faceţi şi voi acelaşi lucru. Apoi zic: Dacă Mario Balint vede judeţul la modul acesta tocmai de la Chişinău, încep să cred că viitorul luminos al Caraş-Severinului s-a dus pe torogoata lui Luca Novac, şi de la nimic bun să nu ne mai aşteptăm de acum încolo. Măi prietene de peste Prut, Ceacea Victor încearcă pe această cale să te pună la curent cu noutăţile din spaţiul Banatului de Munte. Unu: Delegaţia participantă la Congresul PSD s-a întors acasă. Voioasă şi vioaie. Au purces la drum cu indicaţia de a-l susţine pe Geoană şi au sfârşit să-l aleagă pe Ponta. Şi de data aceasta, trădătorii au avut obrazul gros. Doi: Prin târg se zvoneşte că liderul pesedist, Neluţu Mocioalcă a avut o întâlnire tete a tete cu independentul-liberal Ion Tabugan. Eu nu cred. Nu cred că era nevoie. Neluţu e prieten bun cu Gabi Oprea şi, deci, are de pe acum un loc asigurat în noul partid, în cazul în care va fi mătrăşit de la cârma organizaţiei judeţene subordonată lui Sorin Frunzăverde. Trei: PDL l-a numit la conducerea CET Energoterm pe Bebe Marinescu. Da, Bebe, care nu până de mult cânta pe la nunţi şi botezuri împreună cu fraţii săi. Bebe impresarul de fotbalişti şi antrenori, deşi el n-a dat în viaţa lui cu piciorul în polmă. Bebe ăsta, dacă îţi aminteşti dragă Mario, a manageriat şi firmele de transport ale lui Paul Petrica şi Dorinel Munteanu, de s-a ales praful de ele. Patru: Consilierii locali din Băile Herculane, pedelişti în majoritatea lor, au hotărât să le retragă lui Iosif Armaş şi Dan Aghaton titlurile de "Cetăţean de Onoare" primite în guvernarea PSD. Cei doi "foşti" rămân fără locurile de veci mult visate pe Valea Cernei. Cinci: drumurile Reşiţei arată mai rău decât cele sârbeşti din timpul bombardamentelor americane, în timp cele judeţene au luat chipul şi asemănare lui Ianăşi Roşeţ, mai marele dregător al Patrimoniului CJ. Şase: Adi Chibuţiu susţine că e posibil să renunţe la UCM Reşiţa, dacă acţionarii nu scot urgent din buzunare vreo zece milioane de euro. Dacă se va întâmpla asta, înseamnă că oraşul se va procopsi cu încă 3300 de şomeri. Şi, după atâtea veşti proaste, iată şi o ştire îmbucurătoare: Au ieşit urzicile pe coastă. Se anunţă o producţie record în anul ăsta. Stau ţiganii înşiraţi pe trotuare, ca rândunicile pe sârmă. De aia zic, frate Mario: Întoarce-te de grabă acasă. Mâine-poimâine dă şi dragveiul şi intrăm în normalitate. Ura, suntem salvaţi!

luni, 22 februarie 2010

Touareg, Touareg cum de-ai luat focul?

Duminică seara, autoturismul de teren al Consiliului Judeţean Caraş-Severin a luat foc. Aşa, din senin. Până la rezultatul oficial al anchetei, fiecare îşi dă cu părerea despre posibilele cauze ale incidentului. Unii cred că incendiul s-a datorat unui scurt circuit la instalaţia electrică. Rahat. La o maşină cum e Touareg-ul, care nici măcar nu se afla în trafic, ci într-o parcare situată pe o strada din Reşiţa, este greu de crezut, dacă nu imposibil, să apară o asemenea defecţiune majoră. Alţii cred că focul a fost pus intenţionat. De ce ar fi aşa? Ce interes ar avea cineva să-i facă rău preşedintelui CJ Caraş-Severin? Oare nu Sorin Frunzăverde este cel mai iubit fiu al acestui judeţ? Nu datorită lui avem cele mai multe şi măreţe investiţii din ultimii douăzeci de ani? Nu pentru el oamenii se calcă în picioare - aşa cum scria cândva un coleg de-al meu - să-l vadă şi să-l atingă? Oare nu Sorin Frunzăverde este omul care îi ajută pe cei nevoiaşi, angajându-i la Consiliul Judeţean Caraş-Severin? Şi atunci, de ce să-i fi incendiat cineva maşina? La drept vorbind, bârfele astea nu mă interesează. Altceva mi se pare emblematic pentru ce-i ce conduc unul dintre cele mai sărace judeţe din ţară. Faptul că, maşinile de serviciu sunt folosite în scop personal zi şi noapte. În loc ca acestea să fie lăsate în faţa instituţiei, sunt parcate la domiciliul directorilor, vicepreşedinţilor şi şefilor din marea familie a CJ Caraş-Severin. Unii fac naveta cu ele, la Caransebeş sau Oţelu Roşu, fără ca Sorin Frunzăverde să vadă acest lucru. Până şi prefectul Octavian Ţunea îşi parchează maşina la bloc. Aşa s-a întâmplat şi cu Touareg-ul preşedintelui Frunzăverde. A fost parcată pe Strada Ţarcului, acolo unde locuieşte şoferul său. Nu ştiu cine va plăti oalele sparte, dar sunt convins că asemenea apucături de ciocoi noi vor continua.

duminică, 21 februarie 2010

Ştefi-paznic la urne

Pentru Nicolae Ştefănescu, secretarul PSD Caraş-Severin, ziua de sâmbătă, 20 februarie 201o, a reprezentat apogeul carierei sale politice. Prin voinţa delegaţiilor prezenţi la congres, Ştefi a stat santinelă la urna cu buletinele de vot. Cine era ca el! Părea un curcan ce se înfoia în pene, ori de câte ori simţea lumina reflectoarelor. Şi avea şi motive. Toată seara şi până noaptea târziu, a fost în prim-planul televiziunilor naţionale. Pe lângă atâtea VIP-uri ce s-au perindat prin faţa camerelor de luat vederi, Ştefi poza, parcă, în Brad Pitt al politichiei pesediste. Ori de câte ori se întorcea unul de la cabina de vot, el era în prim plan. Băţos şi plin de importanţă, deşi statura nu-l ajută să sară în ochi de fiecare dată. La un moment dat, a schimbat câteva replici şi a dat mâna cu Marian Vanghelie. Excelenţa Sa Marian Vanghelie, cum ar zice Ştefi al nostru. Cu siguranţă, acel moment, îi va rămâne întipărit în minte toată viaţa. Cred şi eu, nu oricine are privilegiul de a sta umăr lângă umăr cu "intelectualul" din PSD.

sâmbătă, 20 februarie 2010

PSD - partid fără viitor

La ora la care scriu această însemnare, congresul PSD e în plină desfăşurare. Altfel spus, nu ştiu numele viitorului preşedinte. După spectacolul grotesc din timpul zilei, nici că mă mai interesează dacă va câştiga Geoană sau Ponta. Şi nici dacă Mocioalcă a mers la două capete, aşa cum se aude, promiţând, iniţial, sprijinul Prostănacului ca apoi, să-şi mobilizeze oamenii din Delegaţia judeţeană să-l voteze pe ginerele lui Ilie Sârbu. Nu mă miră. De la Neluţu te poţi aştepta la orice. Inclusiv să te trădeze cu rânjetul său malefic. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, singura chestie ce m-ar interesa de la acest congres deschis de Vanghelie-Almanahe şi Pandele-Voluntari, se referă la ce i-o fi şoptit "Primarul care este" lui Cristian Deaconescu de l-a făcut pe acesta să se retragă din cursa pentru preşedenţia partidului? Că, oricât ai fi de încuiat la minte, tot ţi-ai da seama că Deaconescu chiar îşi dorea să-l bată la curul gol pe Mirciulică. Cu ce l-o fi speriat "intelectualul" Sectorului V pe bietul Cristi? Cu un şantaj legat de un oarece dosar sau vreo casetă compromiţătoare pentru moralitatea fostului ministru de externe? Greu de spus în seara asta. Chiar dacă nu vom ştii niciodată adevărul şi ne vom scălda doar în speculaţii, un lucru este cert: Aşa cum au decurs lucrările Congresului, PSD pozează într-un partid fără viitor. Mâna lungă a "Serviciilor" are grijă ca mătăniile vrăjitoarelor aduse în curtea Complexului Expoziţional să nu alunge dracii ce s-au infiltrat în acest partid. Şi acesta e doar începutul.

vineri, 19 februarie 2010

Lacrima jurnalistului

În seara aceasta, am văzut-o pe Alessandra Stoicescu altfel de cum eram obişnuit. Avea ochii înlăcrimaţi şi glasul sugrumat de emoţiile despărţirii de "Observatorul" de la Antena 1. După ani de zile petrecuţi seară de seară la pupitrul ştirilor de la ora 19, este normal să se întâmple aşa. La urma-urmei, jurnalistul este şi el om. Are sentimente ca oricare altul dintre voi, iubeşte, suferă şi, ceea ce îl deosebeşte de ceilalţi, trăieşte la maxim evenimentul. Şi eu am plâns. Nu mi-e ruşine să recunosc acest lucru. Nu de multe ori, în cei 16 ani de meserie, dar am plâns. N-am făcut-o în decembrie 1994 când, 2.000 de revoltaţi de la UCM Reşiţa m-au huiduit, scuipat şi lovit pentru că nu le împărtăşisem motivele pentru care continuau să protesteze în stradă, şi nici în martie 2008 când, patronul ziarului, pe numele său, Simion Iancu, zis Simi, secretarul general al PDL Caraş-Severin şi primarul oraşului Oţelu Roşu, mi-a desfăcut contractul de muncă de la cotidianul pe care îl infiinţasem iar, mai apoi, i l-am cedat acestui politician de doi bani. Dar nici în 1999 când, sute de muncitori instigaţi de un ofiţer de la "Doi şi un sfert" ne-au sechestrat în biroul directorului de la CM Bocşa şi ne-au ameninţat cu moartea. Astfel de momente sunt inerente în viaţa jurnalistului care îşi asumă deliberat riscul vorbelor scrise sau rostite. Prima dată am plâns 15 martie 2004, când am lansat "Sud-Vestul", ziar pe care l-am înfiinţat împreună cu doi colegi, iar a doua oară, în ziua în care un cititor mi-a făcut cadou de Crăciun o cană. Una simplă, dar pe care omul trecuse cu litere aurii recunoştiinţa lui pentru articolele scrise de mine de-a lungul anilor. Pentru unii, poate că gestul cititorului anonim ar fi putut trece neobservat. Mie, mi-a stors o lacrimă. În loc de "mulţumesc". Exact ca Alessandrei Stoicescu în seara aceasta.

marți, 16 februarie 2010

De ce taci, domnule preşedinte?

Cu fiecare zi ce, încă, o apuc în viaţă, tensiunea arterială îmi creşte în draci, în ciuda faptului că mă îndop cu Coaprovel şi Lokren, medicamente ce-mi fac, lunar, o gaură în buget de 130 de lei. Iar acest lucru se datorează şi acestui guvern tembel şi nesimţit ce a ajuns să călărească şi să-şi bată joc de poporul român. Aroganţa şi nesimţirea acestor miniştri îmbuibaţi nu mai are limite. Fie că e vorba de noua lege a pensiilor, ori de trimiterea în şomaj a sute de mii de profesori, cadre medicale, bugetari sau angajaţi ai statului, pentru ei totul este normal. Oare normal înseamnă să vezi bătrâni morţi în casă de foame şi de frig, şomeri şi patroni atârnaţi în ştreang din cauza insuportabilităţii traiului zilnic, tineri care se droghează, femei ce-şi vând corpul pentru a avea ce pune copiilor în farfurie, miniştri cu câştiguri de sute de mii de euro, politicieni corupţi, lipitori de afişe ajunşi peste noapte directori, consilieri şi preşedinţi de instituţii deconcentrate? În faţa acestei "normalităţi", Boc, acest barbă-cot al politicii româneşti, se comportă ca un patefon stricat. Dă pe trompetă doar ce-i bagă în calculator marinarul de la Cotroceni.Poate că neputinţa lui i se trage, vorba lui Vadim Tudor, de la bătăile cu cureaua de ceas pe care le-a primit în copilărie ori de la băile ce le făcea mamă-sa în ibricul de cafea. Chiar şi aşa, nimeni nu-i dă dreptul să facă ce vrea în ţara asta. Cine sunt aceşti guvernanţi şi cine le dă voie lor să se atingă de sportivii şi artiştii României? Cum îşi permit ei să taie pensiile viagere ale lui Ivan Patzaichin, Nicu Vlad, Lavinia Miloşevici sau Cătălina Ponor? Aceste pensii au în spatele lor istorii europene, mondiale şi olimpice, vieţi sacrificate, lacrimi şi durere pentru marii sportivi ai acestor ţări. Datorită lor România a fost privită cu respect în lume, şi nicidecum datorită performanţelor obţinute într-un an de guvernare haotică şi incalificabilă. Unde e Băsescu, preşedintele nostru drag, obişnuit să-i urecheze şi să-i schimbe pe miniştrii incapabili? De ce tace în faţa acestor revoltătoare măsuri ce au reuşit să bulverseze o ţară întreagă, cu excepţia pupincuriştilor şi a clientelei politice? Ori are impresia că "Terminator" Boc mai are multe de executat până vom ieşi din criză?

miercuri, 10 februarie 2010

Neluţu, Ştefi şi Mănel

Cei trei, pe numele lor din cartea de identitate: Ioan Mocioalcă, Nicolae Ştefănescu şi Ion Spânu, reprezintă nucleul dur din PSD Caraş-Severin. Fără ştirea lor, nu mişcă nimic în filiala teritorială a celor trei trandafiri. Gurile rele spun că, multe dintre hotărârile luate sunt pritocite în cabinetul preşedintelui CJ, Sorin Frunzăverde, acolo unde Neluţu se simte ca în organizaţia de pe George Enescu, din Reşiţa. De unde şi concluzia că pe cei patru i-ar lega o prietenie strânsă, nefirească pentru nişte lideri ai căror partide se duşmănesc de ani buni. Că e aşa sau nu, numai Dumnezeu ştie. Cert e că, dintre toţi foştii şefi pesedişti schimbaţi peste noapte de PDL de la conducerea deconcentratelor, doar Ştefi şi Mănel au nimerit bine. Din câte se aude, pe Ştefi nu-l vor schimba pedeliştii din funcţia de director adjunct executiv al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Acesta poate invoca faptul că s-a judecat cu ministerul şi instanţa a anulat Ordinul prin care a fost demis numai că, şi alţi colegi de partid au câştigat la Curtea de Apel, iar acum sunt nevoiţi să-şi caute de lucru. La fel stau lucrurile şi în cazul lui Mănel care s-a orientat rapid, integrându-se de minune în parohia condusă de Ana Vasile, subordonata lui Frunzăverde, unde ocupă postul de contabil la Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului.

În concluzie, în iarna asta, în teritoriu e la modă prietenia dintre PSD şi PDL. Cu o mică observaţie: dacă pe primarul din Voluntari, Florentin Pandele aceste afinităţi l-a costat un an de suspendare din partid, în Caraş-Severin nu se întâmplă aşa ceva. Normal, nu? Păi cum să se autosuspende din funcţie, cei trei corifei ai "Prostănacului" de Geoană: Neluţu, Ştefi şi Mănel?

marți, 9 februarie 2010

Capra, dobitoc sau poziţie?

O dilemă la fel de mare ca şi cea cu oul şi găina. La prima vedere, lucrurile par simple: capra e un animal care creşte atât pe lângă casa omului, cât şi în sălbăticie. Pe de altă parte, capră este şi chestia aia pe care se taie lemne, şi schela rudimentară a zidarului, dar şi scaunul birjarului de odinioară. Lucrurile încep să se precipite cu cât ne încăpăţânăm să aprofundăm înţelesul cuvintelor şi propoziţiunilor. Astfel, de-a lungul timpului, cuvântul "capră" a dobândit şi un înţeles cu profunde conotaţii sexuale. Fie că e vorba de relaţia propriu-zisă a celor doi parteneri, fie că face trimiteri la slugărnicia unora faţă de cei care îi conduc. De aici şi întrebarea din titlu: dobitoc sau poziţie? Într-un moment în care reinventăm swinger-ul, se cuvine să vorbim de capră ca şi poziţie în societate. Cu cât unii stau "capră" mai bine şi ling dosul baban al şefului de partid ori de instituţie publică, cu atât le cresc şansele să urce pe scara ierarhică a societăţii româneşti. Era să zic scara valorică deşi, dacă mă uit în jur şi văd câţi incompetenţi au ajuns să ne conducă, chiar îmi vine să cred că aceasta este normalitatea în România. Carevasăzică, nu e neaparat nevoie ca cineva să fie deştept foc pentru a fi numit director sau şef de serviciu peste pălmşii din Consiliul judeţean sau Prefectura Caraş-Severin. Important e să exerseze poziţia clasică a caprei până îl apucă lumbago. La început i se va părea greţos să o facă - cu atâtea priviri aţintite asupra sa -, însă cu timpul se va obişnui într-atât, încât va ajunge să creadă că curu' lui Zeus e mai dulce decât o acadea turcească.

vineri, 5 februarie 2010

Nişte ţărani

După cum arată conducerea prefecturii în acest moment, am senzaţia că Guvernul Boc vrea să facă din Caraş-Severin un judeţ eminamente agrar. Adică, să continue experimentările cu producţiile record din vremea lui Ceauşescu, pe care, în realitate, le vedeau doar primii secretari. Ce s-ar putea cultiva în acest judeţ de munte? Multe, de la muşeţel, păpădie şi ciuboţica cucului, până la până la ochiul boului, panseluţe şi viorele. Cred că la asta s-a gândit acest Little Boc al istoriei noastre moderne. Altfel, nu-mi explic cum de-a dat conducerea prefecturii pe mâna a trei specialişti agricoli. Prefectul, Gheorghe Octavian Ţunea, toată viaţa lui a colectat lapte şi a făcut brânză, unt şi alte derivate de acest fel. Subprefectul Martin Motolan a crescut şi trăit la ţară, acolo unde se găseşte una dintre cele mai recunoscute răchii din Banat. De parcă aceste numiri nu ar fi fost îndeajuns, la prefectură a fost instalat şi un doctorand în ştiinţe agricole. Cei trei se pot lua de mână, ca împreună să participe la Festivalul "Miss văcuţă în sat", alături de ţăranii care îşi îngraşă porcii cu laptele marvelor.

miercuri, 3 februarie 2010

Ce are sula cu prefectura?

Revin la materialul postat anterior. Recapitulez: Prin Ordin al marelui Boc, Nicolae Verindeanu a fost numit subprefect interimar de Caraş-Severin. Bun. Trec peste faptul că omul n-are nici 30 de ani împliniţi, şi mă opresc la CV său. Deci: absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi diplomă de masterat, probabil, în acelaşi domeniu. Şi acum ţineţi-vă bine, în prezent, copilul primarului liberal din Prigor este doctorand la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din cadrul Universităţii Banatul Timişoara!! Să tâmpeşti, nu alta. Cum dracului i-o fi dat prin cap să se facă doctor în castrat boi şi pârci, câtă vreme almăjanul lu' ticu a învăţat carte să socotească, să adune şi să scadă, să întocmească un bilanţ la sfârşit de an? Cred că nici el nu ştie săracul. Că dacă ar fi ştiut că va ajunge subprefect, s-ar fi făcut doctor în ştiinţe juridice sau, măcar, jurist, după cum îi cere fişa noului post. Dar aşa, are toate şansele să se uite ca mâţa în calendar în actele pe care i le vor aduce primarii. După cum se aude, prefectul va face o rocadă între cei doi subordonaţi ai săi, Martin Motolan, pe care ieri l-am botezat - dau mielul la primăvară -, urmând să preia sarcinile singurului specialist din conducerea prefecturii, Dorel Ursu, înlăturat din funcţie cu două zile în urmă. Dar nici Motolan nu va face mare brânză că n-are pregătirea de specialitate. Şi, atunci, la ce sunt buni cei doi prefecţi? Un posibil răspuns, mai aproape de realitate: la ascuţit creioane!

marți, 2 februarie 2010

Peste capul lui Frunzăverde!

Am trăit să o văd şi pe asta. Într-un judeţ în care nimic nu mişcă în front fără ştirea lui Sorin Frunzăverde, Boc numeşte în funcţia de subprefect un independent. Nicolae Verindeanu era, cu câteva ore înainte de numire, un liberal neaoş de pe Valea Almăjului. Fiul primarului PNL, din Prigor, Pavel Verindeanu, era cunoscut ca membru al Biroului Politic Teritorial PNL Caraş-Severin şi, dintr-o dată, omul se făce independent. Drept răsplată, Gabriel Oprea îl propune subprefect de Caraş-Severin, la îndemnul altui liberal pârât, Ion Tabugan, devenit şi el peste noapte un notoriu independent. Se zice că, mişcarea făcută de Boc şi de generalul Oprea l-ar fi dus pe celălalt subprefect, pedelistul Ion Motolan, în stare de disperare. "Nu mai înţeleg nimic", ar fi exclamat acesta, neînţelegând cum de a fost posibil ca PD-L să scape o asemenea ocazie. Dincolo de orice, chiar şi de prezenţa insolită a noului subprefect pe un site de socializare, trebuie remarcat că această numire nu e singura surpriză de care a avut parte staff-ul PD-L Caraş-Severin în ultimele zile. La fel s-a întâmplat şi la nivelul Poliţiei Caransebeş unde toţi se aşteptau să fie uns la comandă subcomisarul Ioan-Nuţu Tolciş, de loc de prin părţile Bucovei, sat ce l-a dat judeţului pe vicele CJ Caraş-Severin, Ionesie Ghiorghioni. Ăi de sus, de la Bucureşti, n-au vrut aşa şi l-au numit la comandă pe comisarul Ion Vela. Reacţia lui Motolan a fost identică cu cea de la instalarea lui Verindeanu. Dacă Frunzăverde nu înţelege, la ce să ne aşteptăm de la un subprefect?